A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
├é ├Ä ─é ┼× ┼ó
O OA OB OC OD OE OF OG OH OI OJ OK OL OM ON OO OP OR OS OT OU OV OW OX OZ O┼× O┼ó
termeni gasiti: 188 pagina 5 din 10
omfalotrib
omfalotrib s.n. (med) Instrument chirurgical folosit în omfalotripsie.
omfalotripsie
omfalotripsie s.f. (chir.) Strivire a cordonului ombilical. pl. -ii. g.-d. -iei.
omfalozit
omfalozit s. m. (med) Monstru fetal dublu, lipsit de un mare număr de organe, a cărui viaţă e întreţinută prin comunicaţia cu mama prin cordonul ombilical. pl. -ţi.
omicron
omicron s.m. invar. 1 A cincisprezecea liter─â a alfabetului grecesc (┼či neogrec), corespunz├«nd sunetului ÔÇ×o". 2 Sunetul corespunz─âtor acestei litere. 3 Semn grafic pentru aceast─â liter─â More…
omiduţă
omiduţă s.f. Dim. al lui omidă. pl. -e. /omidă + -uţă.
omid─â
omid─â s.f. 1 (zool.) Larv─â de fluture, d─âun─âtoare pomilor, cu corpul alc─âtuit din segmente, uneori acoperit cu peri. Vede un p─âr frumos ┼či ├«nflorit, dar plin de omizi (CR.). Omida p─âroas─â a More…
omilenic
omilenic, -─â adj. (├«nv.) Care poate fi u┼čor ├«nduio┼čat. pl. -ci, -ce. /omilenie + - ic.
omiletic
omiletic, -─â adj., s.f. 1 adj. Care se refer─â la elocven┼úa bisericeasc─â. 2 s.f. Disciplin─â teologic─â privitoare la principiile ┼či la regulile oratoriei (predicilor) biserice┼čti. pl. -ci, More…
omiliar
omiliar s.n. Carte bisericească care conţine o colecţie de omilii. sil. -li-ar. pl. -e. /omilie + - ar.
omilie
omilie s.f. Cea mai veche form─â de predic─â bisericeasc─â, prin care se explicau ┼či se interpretau pe ├«n┼úelesul tuturor pasaje din Noul Testament; cuv├«ntare bisericeasc─â. Sf├«r┼časc─â omeliile More…
ominesc
ominesc, -easc─â adj. v. omenesc.
omini
omini vb. IV. v. omeni.
omis
omis, -─â adj. Care a fost l─âsat la o parte, trecut cu vederea; neamintit. Din cauza lungimii, am publicat mai jos doar fragmente, rezum├«nd ├«n text c├«ntecele si pasagiile omise (PER.). pl. More…
omisibil
omisibil, -─â adj. Care este susceptibil de a fi omis. pl. -i, -e.
omisibilitate
omisibilitate s.f. ├«nsu┼čirea de a fi omisibil. /omisibil + - itate.
omisiune
omisiune s.f. Faptul de a omite; omitere; trecere cu vederea, neglijare. Ext. Lucru omis, lips─â, sc─âpare, lacun─â. sil. -si-u-. pl. -i.
omisiv
omisiv, -─â adj. Care constituie o omisiune; care are omisiuni. pl. -i, -e.
omite
omite vb. III. tr. A l─âsa (inten┼úionat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, f─âcut, spus etc). ├«ntr-o clip─â ├«┼či trase rochia, pe dos, ├«nc─âl┼ú─â papucii More…
omitere
omitere s.f. Ac┼úiunea de a omite ┼či rezultatul ei; omisiune. Mauclair face aici o omitere con┼čtient─â (PET.). pl. -i. /v. omite.
omiubire
omiubire s.f. (├«nv.) Dragoste de om. Omiubire ne f─âcu... s─â arunc─âm luntri┼čoara cor─âbiei (GORJ.).
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  Despre ÔÇó Top 10 ÔÇó Contacta┼úi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro