A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
A A AA AB AC AD AE AF AG AH AI AJ AK AL AM AN AO AP AQ AR AS AT AU AV AX AY AZ
termeni gasiti: 1,163 pagina 7 din 59
arbitrar
arbitrar, -ă adj., s.n. I adj. 1 Care porneşte dintr-o hotărîre luată după propria apreciere, subiectiv, fără a ţine seama de părerea altcuiva, de adevăr etc; abuziv, despotic, samavolnic More…
arbitrare
arbitrare s.f. Acţiunea de a arbitra şi rezultatul ei. Mai există şi greşeli de arbitrare. • pl. -ări. /v. arbitra.
arbitrariceşte
arbitrariceşte adv. (înv.) In mod samavolnic; abuziv. • /arbitrar + -iceşte.
arbitrarietate
arbitrarietate s.f. v. arbitraritate.
arbitraritate
arbitraritate s.f. 1 Caracterul a ceea ce este arbitrar. 2 Concr. Atitudine sau act subiectiv. Atitudine sau act abuziv; samavolnicie. • pl. -ăţi. şi arbitrarietate s.f. /arbitrar + More…
arbitrariu
arbitrariu adj. v. arbitrar.
arbitrat
arbitrat s.n. (sport) Arbitrare. Ext. Ocupaţia unui arbitru. • pl. - uri. /v. arbitra.
arbitriu
arbitriu, -ie s.n. v. arbitru.
arbitru
arbitru s.m. 1 Instanţă, organizaţie aleasă pentru a soluţiona un litigiu. 2 (fin.) Expert numit de tribunal şi însărcinat să-şi exprime părerea într-o afacere. o Arbitru de stat = angajat More…
arbitră
arbitră vb. I. tr. 1 (compl. indică litigii, dispute, diferende etc.) A soluţiona în calitate de arbitru. Disputa celor doi a fost arbitrată de un juriu. 2 (fin.) A face o evaluare în More…
arbiu
arbiu s.n. (milit.; înv) Vergea cu care se curăţa sau se încărca puşca. Se pune în ţeava un glonţ şi se împinge cu arbiuhpînă ajunge în capăt (ISP.). • pl. -ie. şi arbir, arghir s.n.
arbor
arbor-Elem. de compunere „arbore". • şi arbori-. ◊ arbor s.m. v. arbore.
arbora
arbora vb. I. tr. 1 (compl. indică steaguri, pavilioane etc) A înălţa (pe o clădire, pe catargul unei nave etc). îi place să arboreze un drapel pe balcon. (refl. pas) Cînd se intră în apele More…
arboradă
arboradă s.f. (nav.) Ansamblu format din catargele şi vergile unei nave (care formează scheletul de susţinere apînzelor). • pl. -e. /arbor + -adă.
arborare
arborare s.f. Acţiunea de a arbora şi rezultatul ei. • pl. -ări. /v. arbora.
arborat
arborat s.n. Faptul de a arbora. • /v. arbora. ◊ arborat, -ă adj. (despre steaguri, pavilioane etc) Care este înălţat. • pl. -ţi, -te. /v. arbora.
arboraş
arboraş s.m. Dim. al lui arbore. • pl. -i. /arbore + -aş.
arbore
arbore s.m. 1 (bot.) Nume generic dat plantelor cu trunchi înalt (peste 4 m) şi puternic, lemnos şi cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană; copac. Ne plimbăm prin pădure, More…
arborescent
arborescent, -ă adj. Care are aspectul unui arbore; care este ramificat asemenea crengilor unui arbore. Reţea electrică arborescentă. • pl. -ţi, -te.
arborescentă
arborescentă s.f. Stare sau formă (ca) a unei plante arborescente. • pl. -e.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro