A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
A A AA AB AC AD AE AF AG AH AI AJ AK AL AM AN AO AP AQ AR AS AT AU AV AX AY AZ
termeni gasiti: 23 pagina 1 din 2
aţar
aţar s.m. v. arţar.
aţifelnic
aţifelnic s.n. (chim.; înv.) Acid fenic. • pl. -ce. /de la acid fenic, prin etimol. pop.
aţine
aţine vb. III. refl. (despre fiinţe) 1 (adesea întărit prin "la drum", "la potecă" etc.) A sta în calea cuiva (pîndindu-i trecerea); a pîndi trecerea, calea cuiva. Se More…
aţinea
aţinea vb. II. v. aţine.
aţinti
aţinti vb. /v. 1 tr. (compl. indică ochii, ext., privirea, căutătura etc.) A îndrepta ţintă spre cineva sau ceva; a pironi. Spinul... îşi aţinteşte privirile asupra lui Harap-Alb (CR.). More…
aţintire
aţintire s.f. Acţiunea de a aţinti şi rezultatul ei. • pl. -i. /v. aţinti.
aţintit
aţintit, -ă adj. 1 (despre ochi, privire) Care este fixat, îndreptat, pironit asupra cuiva sau a ceva. Priveam cu ochii aţintiţi o floare de ametist (SADOV.). (despre atenţie) Care este More…
aţipeală
aţipeală s.f. Faptul de a aţipi; stare a celui aţipit; moţăiala. Mă trezii din aţipeală şi mă cam durea capul. Fig. Apatie, lâncezeală; moleşeală. De cînd l-a părăsit, el este într-o More…
aţipi
aţipi vb. /v. intr. (despre fiinţe) A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn uşor (şi de scurtă durată); a aromi. Abia aţipisem, că şi sună telefonul.. prez. ind. -esc.
aţipire
aţipire s.f. Faptul de a aţipi. • pl.-i. /v. aţipi.
aţipit
aţipit s.n. Aţipeală. • pl. -uri. /v. aţipi. ◊ aţipit, -ă adj. (despre fiinţe) Care a fost cuprins de un somn uşor (şi de scurtă durată). • pl. - ţi, - te. /v. aţipi.
aţişoară
aţişoară s.f. Dim. al lui aţă. Mărgele înşirate pe o atisoară.
aţiţa
aţiţa vb. I. v. aţîţa.
aţiţare
aţiţare s.f. v. aţîţare.
aţiţat
aţiţat, -ă adj. v. aţîţat.
aţiţător
aţiţător, -oare adj., subst. v. aţîţător.
aţos
aţos, -oasă adj. 1 (mai ales despre plante sau despre cojile unor fructe) Care are în structură fibre sau filamente; fibros. (despre păstăile unor plante, mai ales despre fasole) Care are More…
aţucă
aţucă s.f. Dim. al lui aţă. • pl. -ci. /ată + -ucă.
aţîţa
aţîţa vb. I. tr. 1 (compl. indică focul) A aprinde sau a face să ardă mai bine. Aţîţă focul şi pune ceaunul de mămăligă (SADOV.). Fig. (compl. indică stări sufleteşti, sentimente) Aceste More…
aţîţare
aţîţare s.f. Acţiunea de a aţîţa şi rezultatul ei. • pl. -ări. şi (înv.) aţiţâre s.f. /v. aţîţa.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro