A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
A A AA AB AC AD AE AF AG AH AI AJ AK AL AM AN AO AP AQ AR AS AT AU AV AX AY AZ
termeni gasiti: 171 pagina 1 din 9
aeare
aeare s.f. Acţiunea de a aera şi rezultatul ei. • pl. -ări.
aed
aed s.m. Poet din Grecia antică ce cînta sau recita propriile-i versuri, cu acompaniament de liră. • pl. aezi.
aediculă
aediculă [e'dhoils] s.f. (arhit; în antic.) Templu în miniatură; capelă mică, edicul (3). Ext. Clădire miniaturală. • pl. -e.
aemu
aemu adv. v. acum.
aer
aer s.n. 1 (chim.) Amestec de gaze care formează straturile inferioare ale atmosferei, cuprinzînd componenţi permanenţi (oxigen, azot, gaze rare, dioxid de carbon), componenţi variabili More…
aera
aera vb. I. I 1 fr. A introduce aer proaspăt într-un loc închis (mină, hală de uzine etc). 2 tr. A introduce aer în masa unui lichid, a unui material granulos sau fluid. 3 tr. (compl. indică More…
aeraj
aeraj s.n. Primenire, distribuire a aerului proaspăt într-o mină, într-o sală de spectacole etc. Galerii de aeraj - galerii care servesc la aerisire. Burlan de aeraj v. burlan
aerarium
aerarium s.n. (în antic, romană) Tezaur public. Administrarea acestui tezaur. • sil. -ri-um.
aerat
aerat, -ă adj. 1 (despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer. 2 (despre cereale) Răcit prin introducere de aer sub presiune, prin vînturare etc. 3 (despre More…
aerator
aerator s.n. 1 Aparat pentru aeraţie. 2 Maşină de lucru folosită în turnătorii pentru afînarea amestecului de formare. • pl. -oare
aeraulician
aeraulician, -ă s.m., s.f. Specialist în aeraulică. • sil. -a-u-; -ci-an. pl. -ieni, -iene
aeraulică
aeraulică s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul scurgerii gazelor în conducte.
aeraţie
aeraţie s.f. 1 Introducere de aer într-un mediu oarecare; aerare; ventilaţie. 2 Răcire a cerealelor depozitate într-un siloz cu ajutorul aerului. • pl. - ii. g.-d. -iei.
aereală
aereală s.f. (înv.) Esenţă; tărie. • pl. -eli.
aerenchim
aerenchim s.n. (bot.) Ţesut parenchimatic cu mari spaţii intercelulare pline cu aer, care se găseşte la plantele acvatice submerse.
aeri
aeri- Elem. de compunere "aer", "avion", "aviaţie". • sil. a-e-. şi aero-.
aerian
aerian, -ă adj. 1 Care se află în aer. Sus,printre tuburi şi sîrme aeriene, cerul e împîclit (CE. PETR.). Macaz aerian v. macaz. Priză aeriană (de curent) v. priză. Sac aerian v. sac. More…
aeric
aeric, -ă adj. Format din aer. • pl. -ci, -ce.
aericol
aericol, -ă adj. (despre plante) Care creşte în aer liber; epifit. • pl. -i, -e.
aerifer
aerifer, -ă adj. Care poartă, care conduce aerul; aerofor. • pl. -i, -e.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro