A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
B BA BE BH BI BL BN BO BR BU BY
termeni gasiti: 786 pagina 1 din 40
bi
bi- Elem. de compunere "de două ori", "dublu". • şi bis-.
biacid
biacid adj., s.m. (chim.) (Compus) care posedă două funcţii acide; diacid. • pl. - izi.
biacuminat
biacuminat, -ă adj. (bot; despre frunze, fructe etc.) Care este terminat cu două vîrfuri. • pl. -ţi, - te.
bianco
bianco adj. (fin.) în alb, necompletat.
bianual
bianual, -ă adj., adv. 1 (Care se produce sau care apare) de două ori pe an. (adj.; despre plante) Care poate da două recolte pe an. 2 (Care se produce sau care apare) o dată la doi ani; More…
biapiculat
biapiculat, -ă adj. (bot; despre unele organe) Care are două vîrfuri; care este despicat la vîrf. • pl. -ţi, - te.
biarticulat
biarticulat, -ă adj. Care are două articulaţii. • pl. -ţi, -te.
bias
bias s.n. Tendinţă de îndepărtare de valoarea medie. (psih.) Orice deformare a anchetelor.
biatamic
biatamic, -ă adj. (chim.; despre substanţe) Care are molecula formată din doi atomi; diatomic. • pl. -ci, -ce.
biatlon
biatlon s.n. (sport) Concurs atletic combinat care reuneşte două probe. Ext. probă sportivă constînd în alergări pe schiuri pe o distanţă de 20 km şi trageri cu arma la ţintă în diverse More…
biatlonist
biatlonist, -ă s.m., s.f. (sport) Sportiv care participă la un biatlon. • pl. -işti, -iste. /biatlon + -ist.
biaxial
biaxial, -ă adj. Care are două axe. • sil. -xi-al. pl. -i, -e.
biaz
biaz s.n. (turc; în epoca fanariotă) Hîrtie cu semnătură sau pecete în alb. li trimitea şi biazuri, cu pecetea Măriei Sale, ca să scrie după cum va găsi cu cale (KOGĂL.). • sil. bi-az. pl. More…
biban
biban s.m. 1 (iht.) Peşte teleosteean, răpitor, de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă (Perca fluviatilis); baboi. Biban-soare = More…
bibazic
bibazic, -ă adj. (chim.) Dibazic. Acid bibazic = acid care conţine într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiţi printr-un metal. • pl. -ci, -ce.
bibelou
bibelou s.n. Mic obiect de artă, decorativ, pentru interior. • pl. -uri.
biber
biber s.m. 1 (zool) Castor (Castor canadensis). 2 Blană de castor. 3 Haină confecţionată din blană de castor. • pl. -i.
biberet
biberet s.m. 1 Blăniţă de culoare maro-roşcată imitind blana de biber.bţinută prin sacrificarea mieilor carnabat de cîteva luni. 2 Pluş de culoare gri sau maro, din lînă sau din fibre More…
biberon
biberon s.n. Flacon, sticlă etc. la care se ataşează o tetină şi care serveşte la alăptarea artificială a sugarilor. Vîrful în formă de mamelon al unei tetine. • pl. -oane.
bibi
bibi interj. Cuvînt prin care cineva (mai ales un copil) este oprit să atingă ceva (murdar, fierbinte etc). (subst.; în limbajul copiilor) Durere. • /onomat. ◊ bibi subst. More…
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro