A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
B BA BE BH BI BL BN BO BR BU BY
termeni gasiti: 226 pagina 1 din 12
bla-bla
bla-bla interj, (fam.) Cuvînt care indică vorbăria multă şi fără rost. (subst. n.) Mă obosise cu bla-blaurile ei. • /form. expr.
blacheu
blacheu s.n. Piesă metalică sau de cauciuc, de formă semiovală, care se aplică pe vîrful sau pe tocul tălpii încălţămintei, pentru a le proteja. • pl. -uri.
black-out
black-out s.n. (milit) Măsură de apărare antiaeriană caracterizată prin camuflaj total; întuneric complet. Fig. Expr. A face black-out = a păstra tăcere completă.
blafard
blafard, -ă adj. 1 (a. plast.; despre lumină, culori) Alburiu; şters. 2 (despre ten) Palid, livid. • pl. -zi, -de.
blagama
blagama s.f. v. balama.
blagian
blagian, -ă adj. 1 Care aparţine (operei) lui Lucian Blaga, propriu (operei) lui Lucian Blaga, referitor la (opera lui) Lucian Blaga. 2 în maniera operei lui Blaga. • sil. -gi-an. pl. More…
blagocestie
blagocestie s.f. (înv) Credinţă; evlavie. După ce fapte bune socotiţi că ne vom putea arăta creştinătatea şi blagocestia ce avem? (ANTIM). • g.-d. -iei.
blagocestiv
blagocestiv, -ă adj. (înv.) Evlavios, pios, cu frica lui Dumnezeu. Părinţi blagocestivi (MIN.). • pl. -i, -e.
blagodarenie
blagodarenie s.f (înv.) Recunoştinţă. Mîncăm şi feacem blagodarenie (DOS.). • g.-d. -iei.
blagoman
blagoman s.m. (înv.) Persoană care se exprimă neclar.
blagomanie
blagomanie s.f. (înv.) 1 Vorbă neclară. 2 Lucru fără însemnătate; prostie. Ştiinţa este serioasă şi n-are de a aface. ..cu... blagomanii copilăreşti de felul acesta (PER.).. pl. -ii. More…
blagorodie
blagorodie s.f. v. blagorodnicie.
blagorodnic
blagorodnic, -ă adj. (înv.) De neam bun; nobil. Cinstita şi blagorodnica boierime (ANTIM). • pl. -ci, -ce.
blagorodnicie
blagorodnicie s.f. (înv.) Nobleţe. Să nu ne dăm blagorodiia credinţei noastre (MIN.). • g.-d. -iei. şi blagorodie s.f.
blagoslovenie
blagoslovenie s.f. Blagoslovire, binecuvîntare. Blagoslovenia părinţilor, tăria caselor (I. GOL.). • pl. -ii. g.-d. -iei.
blagoslovi
blagoslovi vb. IV. tr. 1 A binecuvînta. Doamne, rogute, blagosloveşte turbinca asta (CR.). 2 Fig. (fam.) A lovi; a mirui. L-a blagoslovit cu vreo două palme. • prez. ind. -esc.
blagoslovire
blagoslovire s.f. Binecuvîntare, blagoslovenie. Vînatul lui cu blagoslovire blagoslovesc (COR.). • pl. -i.
blagoslovit
blagoslovit, -ă adj. Binecuvîntat. Ce casă blagoslovită! (ALECS.). • pl. -ţi,-te.
blagoveştenie
blagoveştenie s.f. (bis:,pop.; nm.pr.) Bunavestire. • g.-d. -iei.
blagă
blagă s.f. (reg.) Bogăţie, avere. • pl. blăgi.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro