A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
B BA BE BH BI BL BN BO BR BU BY
termeni gasiti: 660 pagina 1 din 33
boa
boa s.m. invar. 1 (zool) Şarpe tropical, carnivor şi neveninos, lung de cîţiva metri, care îşi ucide prada înainte de a o înghiţi încolăcindu- se în jurul ei şi sufocînd-o (Boa constrictor). More…
boabab
boabab s.m. v. baobab.
boabă
boabă s.f. 1 Fiecare dintre fructele (bace) sferice sau ovale, cărnoase, cu sîmburi tari, care se grupează într-un ciorchine. Boabe de strugure. 2 Sămînţă de cereale sau de legume care fac More…
boace
boace s.f. v. voce.
boacă
boacă s.f. Expr. (reg) A fi tare de boacă = a fi tare de cap; a fi prost, a fi mărginit. A nu şti (sau a nupricepe) (nici o) boacă = a nu şti (sau a nu pricepe) nimic.
boacăn
boacăn, -ă adj., s.f. (fam) (Acţiune, manifestare etc.) care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, stupiditate. Expr. A face una boacănă sau a o face boacănă, a face o boacănă = a face More…
boaghe
boaghe s.f. (ornit; reg.) Bufniţă (Bufo bubo). • pl. -ghe.
boaiou
boaiou s.n. v. baieu.
boaită
boaită s.f. 1 (pop.) Vită (slabă). 2 Fig. (fam.) Epitet batjocoritor pentru oameni. Persoană căreia i se aplică acest epitet. Să ne ologească boaita cea îndrăcită (CR.). • pl. -e.
boalfă
boalfă s.f. v. bolfă.
boaltă
boaltă s.f. v. boltă.
boală
boală s.f. 1 (la om şi la animale) Modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului care provoacă alterarea stării de sănătate; proces patologic care afectează More…
boambă
boambă s.f. (reg.) Bilă; glob, boabă; obiect de formă sferică. Erau două lovituri grozave, c-un buzdugan scurt, mlădios şi cu o boambă de plumb la capăt (SADOV.). (adj.) Fasole boambe. • More…
boancă
boancă s.f. (reg.) 1 Copac gros şi găunos. Buturugă, ciot. 2 Desiş de brad înalt. Ramură. 3 (bot.) Crăiţe (Tagetes erecta). • pl. -ce. /etimol. nec.
boanghen
boanghen,-ghină s.m., s.f. (reg.; adesea deprec.) Ungur. • pl. -i, -e.
boanţă
boanţă s.f. v. boaţă.
boar
boar s.m. Păstor de boi. • sil. bo-ar. pl. -i. şi bouar s.m.
board
board s.n. Conducere; comitet, comisie. • pl. -uri.
boare
boare s.f. 1 Adiere plăcută de vînt 2 Miros plăcut; aburi; mireasmă. Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-şi boarea lor profană (ang.). • /lat. borias, -ae.
boarfă
boarfă s.f. (fam.) 1 Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrenţuită; buleandră, (deprec.) borfet. Ext. (mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea şi More…
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro