A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
C C CA CD CE CF CH CI CL CN CO CR CT CU CV CY
termeni gasiti: 193 pagina 1 din 10
cîcîcea
cîcîcea s.m. invar. v. căcîcea.
cîcîi
cîcîi vb. IV. refl. (pop.; fam.) 1 A zăbovi prea mult asupra unui lucru; a se mocăi; ext. a întîrzia. Ce te tot cîcîi? Vino mai repede! 2 A se bîlbîi. • prez.ind. cîcîi.
cîcîiălă
cîcîiălă s.f. (pop.; fam) 1 Mocăială; ext. întîrziere. 2 Bîlbîială. • pl. -ieli.
cîine
cîine s.m. 1 (zool.) Mamifer carnivor, din familia canidelor, domesticit, folosit pentru pază, vînătoare etc. (Caniş familiaris). (urmat de determ. care arată specia sau varietatea) Cîine More…
cîinesc
cîinesc, -ească adj. 1 Care aparţine clinilor, care se referă la cîini. (pop.) Dinte cîinesc = canin . Boală cîinească v. boală. 2 Fig. (despre atitudini, manifestări ale oamenilor) Rău, More…
cîineşte
cîineşte adv. 1 Ca un cîine. Expr. A înota cîineşte = a înota dînd dezordonat din mîini şi din picioare. 2 Fig. Cu duşmănie, cu răutate. 3 Fig. în condiţii foarte grele; cu mari lipsuri. More…
cîinie
cîinie s.f. Atitudine sau faptă plină de răutate, de cruzime; cîinoşenie. • g.-d. -iei. şi (reg.) cinie s.f. /dine + -ie.
cîinos
cîinos, -oasă adj. 1 (despre oameni sau despre manifestări ale lor) Crud, rău, hain. Nu mi-am imaginat că e aşa de cîinos. Expr. A fi cîinos la inimă v. inimă. 2 Fig. (despre vreme) More…
cîinoşenie
cîinoşenie s.f. Cîinie. Ştiam cîinoşenia lui Ştirbei (CA. PETR.). • g.-d. -iei.
cîiţos
cîiţos, -oasă adj. (Cu fire) ca nişte cîlţi. Era bătrînă, cu păr cîiţos şi cărunt, încinsă cu chimir peste catrinţă (SADOV.). • pl. -oşi. -oase. /cîlţi + -os.
cîlţi
cîlţi s.m.pl. Fire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cînepă sau de in printre dinţii daracului, din care se ţese pînză de saci şi de saltele, se fac sfori sau frînghii etc. A More…
cîlţişori
cîlţişori s.m. pl. Dim. al lui cîlţi. • /cîlţi + -işor(i).
cîmp
cîmp s.n., s.m. 1 (geomorf.) Porţiune de cîmpie, nefragmentată, situată între două văi principale; spec. întindere de pămînt cultivată, semănată; ext. totalitatea ogoarelor din jurul unei More…
cîmpean
cîmpean, -ă s.m., adj. 1 s.m. Locuitor de la cîmp; ext. locuitor de la ţară. 2 adj. (înv.) Cîmpenesc . Mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng (EMIN.). • pl. -eni, -ene. /cîmp + -ean. More…
cîmpeancă
cîmpeancă s.f. Femeie care locuieşte la cîmp; ext. femeie de la ţară. Junele cîmpence se duceau... se duceau să petreacă sărbătoarea în vecini (ODOB.). • pl. -ence.
cîmpenesc
cîmpenesc, -ească adj. 1 Care aparţine cîmpului, privitor la cîmp; de (la) cîmp sau de (la) ţară, specific cîmpului sau vieţii de la ţară; campestru, (înv.) cîmpean , cîmpesc. Aşa-i viaţa More…
cîmpesc
cîmpesc, -ească adj. (înv.) Cîmpenesc . Toate vestesc dulceaţa vieţii cîmpeşti (C. NEGR.). • pl. -eşti. /cîmp + -esc.
cîmpie
cîmpie s.f. (geomorf.) Formă majoră de relief, cu suprafaţă dominant netedă sau uşor ondulată, cu altitudini cuprinse între 0 şi 200 m, formată, în general, din acumularea materialelor More…
cîmpină
cîmpină s.f. (geomorf.) Cîmp mic; podiş între coline. • pl. -e /cîmp + -ină.
cîmpioară
cîmpioară s.f. Dim. al lui cîmpie. • pl. -e. /cîmpie + -oară.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro