A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
C C CA CD CE CF CH CI CL CN CO CR CT CU CV CY
termeni gasiti: 3,785 pagina 1 din 190
co
co- Elem. de compunere „împreună cu". • şi corn-, con-.
coabe
coabe s.f. v. cobe.
coabita
coabita vb. I. intr. 1 (jur.; despre oameni) A locui, a trăi împreună (în aceeaşi casă); a convieţui, (înv.) a conlocui. 2 (despre idei, ideologii etc.) A coexista în ciuda unor deosebiri. 3 More…
coabitant
coabitant, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) care locuieşte împreună cu alţii (în aceeaşi casă); colocatar. • sil. co-a-. pl. -ţi, -te.
coabitare
coabitare s.f. Faptul de a coabita; coabitaţie. • pl. -ări. /v. coabita.
coabitaţie
coabitaţie s.f. Coabitare. • sil. co-a-. pl. -ii. g.-d. -iei.
coac
coac s.m. (omit.; inv.) Pasăre răpitoare de noapte (Ardea nycticoras). • pl. coaci. /etimol. nec.
coace
coace vb. III. 1 tr. (compl. indică alimente) A supune la acţiunea căldurii (în cuptor), pentru a-1 face bun de mîncat. Expr. A i-o coace = a încerca să facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) More…
coacere
coacere s.f. Acţiunea de a (se) coace şi rezultatul ei; (pop) cocătură. • pl. -i. /v. coace.
coacervat
coacervat s.n. 1 (chim.,fiz) Agregare reversibilă de particule coloidale, care precedă precipitarea unui fluid. 2 (biol.; la pl.) Forme de viaţă microscopice, care sînt considerate ca făcînd More…
coacervaţie
coacervaţie s.f. (chim., fiz) Stare instabilă a unei substanţe coloidale, între starea de dizolvare şi cea de precipitare. • sil. co-a-. g.-d. -iei.
coach
coach s.m., s.n. 1 s.m. (sport) Antrenor cu sarcini mai ales administrative, organizatorice. 2 s.n. Automobil închis, cu două uşi şi cu scaunele rabatabile pentru a permite accesul la More…
coachizitor
coachizitor, -oare s.m., s.f. Persoană care cumpără ceva împreună cu o altă persoană • pl. -ori, -oare. /co-+ achizitor.
coachiziţie
coachiziţie s.f. Achiziţie făcută de mai multe persoane. • pl. - ii. g.-d. -iei.
coacin
coacin, -ă adj., s.m. (reg.) 1 adj. (despre oi) Care are botul galben. 2 s.m. Berbec cu botul galben sau roşu. • sil. co-a-. pl. -i, -e.
coacuzat
coacuzat, -ă s.m., s.f. (jur.) Persoană care este acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în acelaşi proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). • pl. -ţi, - te.
coacă
coacă s.f. (reg.) 1 Dispozitiv din fier la fierăstrăul hidraulic, care transmite mişcarea roţii. 2 Cobiliţă. • pL -ce.
coacăz
coacăz s.m. (bot) 1 Arbust din familia saxifragaceelor, ramificat de la bază, cu frunzele formate din cinci lobi, cu florile galbene-verzui, dispuse în ciorchini, care este cultivat pentru More…
coacăză
coacăză s.f. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobite roşii, cu gust acrişor, dispuse în ciorchini, bogat în vitamina C. • pl. -e.
coacţionar
coacţionar, -it s.m., s.f. Persoană care are acţiuni împreună cu altcineva. • pl. - i, -e. /co- + acţionar.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro