A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
C C CA CD CE CF CH CI CL CN CO CR CT CU CV CY
termeni gasiti: 11 pagina 1 din 1
cten
cten- Elem. de compunere „pieptene". • şi cteno-.
ctenari
ctenari s.m.pl. (zool.) Subîncrengătură a celenteratelor pelagice, cuprinzînd o singură clasă, ctenoforele.
cteno
cteno-v. cten-.
ctenofore
ctenofore s.n.pl. (zool.) Clasă de celenterate pelagice transparente, cu simetrie bilaterală, care se deplasează cu ajutorul a opt palete vibratile, în formă de pieptene (Ctenophora).
ctenoid
ctenoid, -ă adj. în formă de pieptene. • pl. -izi, -ide.
ctetologie
ctetologie s.f. (biol.) Studiu biologic al caracterelor moştenite ale organismelor. • g.-d. -iei.
ctitor
ctitor, -ă s.m., s.f. 1 Persoană care participă (total sau în parte) la cheltuielile pentru construirea şi înzestrarea unui lăcaş de închinare (biserică sau mănăstire). Să slujască sfînta More…
ctitoreasă
ctitoreasă s.f. Ctitoră. Icoană de ctitoreasă (CE. PETR.). • pl. -ese. /ctitor + -easă.
ctitori
ctitori vb. IV. tr. A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire. Ext. A pune bazele unei instituţii, ale unei asociaţii etc. • prez.ind. -esc. /ctitor + -i.
ctitoricesc
ctitoricesc, -ească adj. Care ţine de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor sau la ctitorie. Documentele ctitoriceşti ale mănăstirilor (AX.). • pl. -eşti. /ctitor + -icesc.
ctitorie
ctitorie s.f. Biserică, mănăstire, ext. instituţie etc. întemeiată de un ctitor. Biserica Sf. Nicolae cel domnesc, ctitorie a lui Ştefan cel Mare (IORGA). • pl. -ii. g.-d. -iei. /ctitor + More…
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro