A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
O OA OB OC OD OE OF OG OH OI OJ OK OL OM ON OO OP OR OS OT OU OV OW OX OZ
termeni gasiti: 8 pagina 1 din 1
oştean
oştean s.m. (înv., pop.) Soldat, militar, ostaş. Microscopice popoare, regi, oşteni şi împăraţi Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi (emin.). pl. -eni. /oaste + - ean.
oştenie
oştenie s.f. (înv.) 1 Slujbă de oştean; ştiinţă, artă militară; militărie. Ştiinău-vă că aveţi mare laudă întru meşteşugul oşteniii, pentru aceea v-am chemat la această treabă (n. cost.). 2 More…
oşti
oşti vb. IV. refl., intr. (înv., pop.; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „asupra", „împotriva", „în contra", „cu") A (se) lupta, a (se) război, a duce More…
oştime
oştime s.f. (înv.) Oştire, armată, oaste. Curtea domnească îşi înnoise turnul, rîndurile de sus şi odăile oştimii (sadov.). Fig. Mulţime, gloată, ceată. /oaste + - ime.
oştinesc
oştinesc, -ească adj. v. ostenesc
oştire
oştire s.f. 1 (pop) Armată, oaste, (înv) oştime. Şi cîte oştiri străine... au trecut în vremea copilăriei mele (cr.). Expr. A ridica oştire v. ridica. Fig. Mulţime, grămadă. Oştiri de More…
oştitor
oştitor, -oare adj., s.m. (înv.) 1 adj. Care (se) oşteşte; care este luptător. Puterea oştitoare A Romei în clipita dintîi a atacat (coşb.). 2 s.m. Oştean, soldat. Bravii oştitori... să More…
oştişoară
oştişoară s.f. Dim. al ui oaste. pl. -e. /oaste + - işoară.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro