A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
O OA OB OC OD OE OF OG OH OI OJ OK OL OM ON OO OP OR OS OT OU OV OW OX OZ
termeni gasiti: 35 pagina 1 din 2
oţ, oaţă
oţ, oaţă s.m., s.f. v. hoţ.
oţapoc
oţapoc s.n. (înv.) Aşchie, ţandără.
oţel
oţel s.n. 1 (chim) Aliaj de fier cu carbon (şi cu alte elemente, ca impurităţi sau adăugate intenţionat pentru a da aliajului proprietăţi fizico-mecanice speciale), care are o largă folosire More…
oţelar
oţelar s. m. (metalurg.) Muncitor calificat care efectuează, într-o oţelărie, operaţiile necesare pentru elaborarea şarjei de oţel şi care întreţine vatra cuptorului. pl. -i. /oţel + - ar. More…
oţeli
oţeli vb. IV. 1 fr. (compl. indică piese metalice) A mări duritatea prin călire. Cînd merge să vîneze ursul, el îşi oţeleşte vîrful lancei (odob.). 2 refl. A căpăta culoarea gri-albăstruie a More…
oţelire
oţelire s.f. acţiunea de a (se) oţeli şi rezultatul ei; fortificare, călire. pl. -i. /v. oţeli.
oţelit
oţelit, -ă adj. 1 (despre obiecte de metal) care este întărit prin călire; călit. a lor zale-oţelite Cu pumnul le turtesc (c. negr.). fig. Să grăim... Două vorbe oţelite (alecs.). care More…
oţeliu
oţeliu, -ie adj. care seamănă cu oţelul, cu aspect, cu strălucire de oţel; de culoarea oţelului. Iată-l pe culme, ţanţoş, cu... platoşa penelor oţelii (gîrl.). pl. -ii. /oţel + - iu.
oţelos
oţelos, -oasă adj. (înv., pop.) care este de oţel, care este (tare) ca oţelul. fig. Valurile oţeloase se năpusteau mugind asupra zăgazurilor (rebr.). pl. -oşi, -oase. /oţel + - os.
oţelărie
oţelărie s.f. (metalurg.) Meseria oţelarilor. g.-d. -iei. /oţelar + - ie. ◊ oţelărie s.f. (metalurg.) întreprindere industrială sau secţie într-o uzină metalurgică unde se More…
oţeri
oţeri vb. IV. v. oţărî.
oţerire
oţerire s.f. v. oţărîre.
oţerit
oţerit, -ă adj. v. oţărît.
oţeritor
oţeritor, -oare adj. v. oţărîtor.
oţerî
oţerî vb. IV. v. oţărî.
oţerîtor
oţerîtor, -oare adj. v. oţărîtor.
oţet
oţet s.n. 1 (chim.) lichid cu gust acru, obţinut prin oxidarea enzimatică a alcoolului etilic din unele lichide slab alcoolice (vin, bere, cidru, soluţii zaharate fermentate alcoolic) sau More…
oţetar
oţetar s.m., s.n. 1 s.n. (înv) persoană care fabrică sau vinde oţet. 2 s.n. mic serviciu de masă alcătuit din sticluţe, în care se pun oţet şi untdelemn. 3 s.m. (bot.) arbore originar din More…
oţeti
oţeti vb. IV. refl. 1 (despre vinuri, alimente) A se transforma în oţet; a se înăcri. 2 fig. a deveni aspru, mînios, sever, neprietenos; a se supăra, a se mînia, a-şi ieşi din sărite. (tr.) More…
oţetire
oţetire s.f. faptul de a se oţeti. pl. -i. şi oţeţire s.f. /v. oţeti.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro