A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
├é ├Ä ─é ┼× ┼ó
O OA OB OC OD OE OF OG OH OI OJ OK OL OM ON OO OP OR OS OT OU OV OW OX OZ O┼× O┼ó
termeni gasiti: 219 pagina 1 din 11
oca
oca s.f. Veche unitate de m─âsur─â pentru greutate (egal─â cu 1,271 kg ├«n ┼óara Rom├óneasc─â ┼či cu 1,291 kg ├«n Moldova) sau pentru capacitate (egal─â cu 1,2881 ├«n ┼óara Rom├óneasc─â ┼či cu 1,520 l ├«n More…
ocabazlîc
ocabazlîc s.n. v. cabazlîc.
ocaianic
ocaianic, -─â adj. (├«nv.) Care este nefericit, vrednic de pl├«ns; p─âc─âtos. Nu este nimenea... s─â fi f─âcut p─âcate c├«te am f─âcut eu ocaianicul ┼či spurcatul (NEAGOE). (subst.) ├«mprumuteaz─â, More…
ocarin─â
ocarin─â s.f. (muz.) Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, confec┼úionat din argil─â ars─â sau din metal, ├«n form─â oval─â ┼či cu mai multe g─âuri, care emite sunete asem─ân─âtoare More…
ocarnic
ocarnic, -─â adj., s.m., s.f. (├«nv.) 1 adj. Care este vrednic de ocar─â; ru┼činos. Ocamic─â fapt─â, pentru pricin─â mic─â (N. COST.). 2 s.m., s.f. Def─âim─âtor, b├«rfitor. S─â s─â fereasc─â de am─âgitura More…
ocar─â
ocar─â s.f. (pop) 1 Vorb─â sau fapt─â mustr─âtoare, care ru┼čineaz─â, sup─âr─â, jigne┼čte pe cineva; oc─âr├«re, umilire; def─âimare, jignire, insult─â. Cocoana s-a pornit atunci cu oc─âri pe slugi (CAR.). More…
ocasie
ocasie s.f. v. ocazie.
ocaz
ocaz s.n.v. ucaz.
ocazie
ocazie s.f. 1 Situa┼úie, moment favorabil (ivit ├«nt├«mpl─âtor) care provoac─â, permite sau u┼čureaz─â s─âv├«r┼čirea unei ac┼úiuni; prilej, ├«mprejurare. O s─â ai ocazie s─â le vezi pe toate astea (D. More…
ocaziona
ocaziona vb. I. tr. A prilejui, a da ocazia; a cauza, a pricinui, a provoca. M─â ├«ngrijesc de mine pentru ca s─â nu-┼úi ocazionez nici un necaz ┼či nici o sup─ârare (ALECS.). sil. -zi-o-. More…
ocazional
ocazional, -─â adj. 1 Care are loc cu ocazia unui anumit eveniment, ├«ntr-o anumit─â ├«mprejurare. Festivit─â┼úile ocazionale ├«mi displac. (lit.) Poezie ocazional─â = a) orice poezie care exprim─â More…
ocazionalism
ocazionalism s.n. (filos.) Concep┼úie din sec. 17, formulat─â de Malebranche, care ├«ncerca s─â rezolve, prin invocarea interven┼úiei nemijlocite a divinit─â┼úii, problema interac┼úiunii dintre corp More…
ocazionalist
ocazionalist, -─â s.m., s.f, adj. 1 s.m., s.f. Adept al ocazionalismului. 2 adj. Care apar┼úine ocazionalismului sau ocazionali┼čtilor, care se refer─â la ocazionalism sau la ocazionali┼čti. More…
ocazionalitate
ocazionalitate s.f. Caracter ocazional. sil. -zi-o-. /ocazional + - itate.
ocazionat
ocazionat, -ă adj. Care este prilejuit de ceva. sil. -zi-o-. pl. -ţi,-te. /v. ocaziona.
ocaziune
ocaziune s.f. v. ocazie.
occamism
occamism s.n. (filos.) Doctrin─â a filosofului ┼či teologului englez William Occam, care ├«┼či ├«ndrepta interesul spre problemele de logic─â, spre problema valorii cunoa┼čterii ┼či a ├«nsemn─ât─â┼úii More…
occamist
occamist, -─â s.m., s.f, adj. (filos.) 1 s.m., s.f. Adept al occamismului. 2 adj. Care apar┼úine occamismului sau occami┼čtilor, care se refer─â la occam├«sm sau la occami┼čti. pl. -i┼čti, -iste. More…
occident
occident s.n. (├«n opoz. cu ÔÇ×orient") 1 Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat ├«n partea unde apune soarele, opus estului (V); loc pe orizont unde apune soarele; apus, vest. More…
occidental
occidental, -─â adj., s.m., s.f. I 1 adj. (├«n opoz. cu ÔÇ×oriental") Care apar┼úine Occidentului sau p─âr┼úii apusene a unui continent, a unei ┼ú─âri, a unei regiuni, care se refer─â la More…
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  Despre ÔÇó Top 10 ÔÇó Contacta┼úi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro