A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
O OA OB OC OD OE OF OG OH OI OJ OK OL OM ON OO OP OR OS OT OU OV OW OX OZ
termeni gasiti: 87 pagina 1 din 5
ot
ot - Elem. de compunere „ureche", „auditiv", „de ureche". şi oro-. ◊ ot prep. (slavon. înv.) De la, din; de. Eu, jignicerul Vadră ot Nicoreşti (alecs.). More…
otac
otac s.n. 1 (reg) Colibă care serveşte de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului. Pe vremea aratului, se fac la plugari mămăligi, la otac More…
otagiu
otagiu s.n. v. otaj.
otaj
otaj s.n. (înv.) Persoană sau lucru dat ca zălog spre a garanta îndeplinirea unor obligaţii; ostatic, chezaş; amanet. Să apuce iar otajul (amanetul Principatele) (per.). pl. -e. şi otagiu More…
otalgic
otalgic, -ă adj. (med.) Care aparţine otalgiei, care se referă la otalgie. pl. -ci, -ce.
otalgie
otalgie s.f. (med.) Durere localizată la ureche ca urmare a inflamaţiei acesteia sau a unei boli a organelor vecine; otodinie. pl. -ii. g.-d. -iei.
otarie
otarie s.f. (zool.) Mamifer carnivor din ordinul pinipedelor, care trăieşte în Oceanul Pacific şi care este asemănător cu foca, avînd pavilioane la urechi şi membre mai lungi, care îi permit More…
otavă
otavă s.f. Iarbă care creşte la scurt timp după cosire sau după păşunat şi care se poate cosi din nou, în acelaşi an; ext. loc unde creşte această iarbă. îşi aduce aminte că otava din luncă More…
otaştină
otaştină s.f. (ist; înv., reg.) Dijmă în natură (mai rar în bani) plătită proprietarului unei vii luate în arendă. Să aibă a plăti oroşanii vinărici domnesc... şi otaştina pămîntului (doc). More…
otcoş
otcoş subst. (reg.) 1 Brazdă de iarbă cosită; polog. 2 Ext. Loc gol.care rămîne între brazdele de iarbă. 3 Mănunchi de spice secerate.
otcup
otcup s.n. (înv.) Bun sau venit al statului dat în arendă. Era nepotul unui cafegi-başa..., înţolit din mănoase otcupuri (ce. petr.). Antrepriză. Domnii... începură a se gîndi... la More…
otcupcic
otcupcic s.m. (înv.) Persoană care lua în arendă un otcup; arendaş, otcupciu. pl. -ci.
otcupciu
otcupciu s.m. (înv.) Otcupcic. Acesta era omul otcupciului (ghica). pl. -cii. /otcup + - ciu.
otcîrmui
otcîrmui vb. IV. v. ocîrmui.
otcîrmuire
otcîrmuire s.f. v. ocîrmuire.
otecinic
otecinic s.n. (înv.) Pateric. pl. -ce.
otectomie
otectomie s.f. (chir.) Amputare a unei urechi. pl. -ii. g.-d. -iei.
otel
otel s.n. v. hotel.
oteşi
oteşi vb. IV. tr., refl. (înv., reg) A (se) potoli, a (se) linişti; a (se) alina. Să oteşască focul de oşti ce ardea (per.). (refl.) A pierde din intensitate, a scădea; a înceta. Moartea More…
oteţ
oteţ s.m. (înv.) Părinte al bisericii, participant la conciliul de la Niceea. pl. -i.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro