A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
S SA SB SC SD SE SF SG SH SI SK SL SM SN SO SP SQ SS ST SU SV SW SY
termeni gasiti: 284 pagina 1 din 15
sacrum
sacrum s.n. (anat.) Os al bazinului, de formă triunghiulară (format din cinci vertebre sudate), situat în partea inferioară a coloanei vertebrale, care, împreună cu oasele pelviene, formează More…
să conj. 1 Marcă a conjunct. Nu ştiu să rezolv problema. II Marcă a conjunct, şi, în acelaşi timp, conj. subordonatoare, care introduce o prop.: a) subiectivă. Trebuie să fie un farmec More…
săbia
săbia vb. I. tr., refl. recipr. (înv.) A (se) tăia cu sabia. sil. -bi-a. prez.ind. -iez. /sabie + - a.
săbiat
săbiat, -ă adj. (înv., reg) Care este (ascuţit) ca o sabie. sil. -bi-at. pl. -ţi, -te. /v. săbia.
săbier
săbier s.m. (înv.) Fabricant de săbii. sil. -bi-er. pl. -i. /sabie + - ar.
săbioară
săbioară s.f. 1 Dim. al lui sabie; săbiuţă. Asupra săbioarei lui era o armă înfricoşată care-l putea ajunge dintr-un salt (SADOV.). 2 (iht.) Numele a două specii de peşti: a) peşte de apă More…
săbioi
săbioi s.n. Aug. al lui sabie. După ce alese un săbioi, ce de-abia oamenii ceilalţi îl ţinea în mînă..., voi să plece (ISP.). pl. -oaie. /sabie + - oi.
săbiuţă
săbiuţă s.f. 1 Dim. al lui sabie; săbioară. Dănuţ se retrase pe lîngă zid într-un colţ, tîrînd săbiuţa ruginită şi zîngănitoare (TEOD.). 2 (iht.) Săbioară. 3 (bot.) Plantă erbacee din More…
săblaznă
săblaznă s.f. (înv) 1 Pericol, primejdie (de moarte); supărare, necaz. 2 Prilej de a greşi, de a cădea în păcat; ispită, tentaţie. 3 Faptul de a greşi, de a cădea în păcat. Pace multă celor More…
săblăzni
săblăzni vb. IV. (înv.) 1 tr., refl. A (se) abate de la calea morală, a duce sau a cădea în ispită, în păcat. De ce se săblăzneaşte sau greşaşte sufletul e pentru ranele trupului şi boalele More…
săbor
săbor s n. v. sobor.
săbornic
săbornic, -ă adj. v. sobornic.
săbornicesc
săbornicesc, -ească adj. v. sobornicesc,
săbăi
săbăi vb. IV. tr. (reg.; compl. indică materiale textile) A eroi, a lucra. prez.ind. -iesc. /săbău + - i.
săbăiţă
săbăiţă s.f. (reg.) Croitoreasă. pl. -e. /săbău + - iţă.
săbărel
săbărel s.n. (mai ales art.) Numele unui dans popular. Melodie după care se execută acest dans. /nm. pr. (rîu, afluent al Argeşului) Sabar + - el.
săbău
săbău s.m. (reg.) Croitor; cojocar, blănar. Nu-i săbău să-l săbăiască, Nici foarfeci ca să-l croiască (POP.). pl. -ăi.
săbăş
săbaş s.n. (reg.) 1 Mod în care se prezintă cineva. 2 Comportament, atitudine; obicei, deprindere. pl. -e, -uri.
săbăşag
săbăşag s.n. (reg.) Vacanţă; concediu; permisie. Fă-te, măi mîndruţ, beteag Şi vină pe săbăşag (POP.). pl. -uri.
săc
săc, -ă adj. v. sec
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro