Dictionar explicativ roman
Link spre dictionar http://www.dexx.ro/index.php?a=list&d=Dictionar explicativ roman
Link spre termen http://www.dexx.ro/index.php?a=term&d=Dictionar explicativ roman&t=40004
burete
burete s.m. 1 (bot.) Nume generic dat mai multor specii de ciuperci din familia boletacee. Expr. (fam.) Doar n-am mincat bureţi = doar n-am înnebunit! A-i toca cuiva gura (la) bureţi = a vorbi repede, spunînd lucruri neînsemnate, palavre; a vorbi verzi şi uscate. (Parcă) a mincat bureţiv. mînca. Compuse: burete-acru (sau -alb, -galben,-iute, -lăptos, -piperat, -usturos) ori bureţi-lucii (sau -de-spin, usturoi, -vineţi) = ciupercă comestibilă, cu pălăria albă, sferică, cu piciorul alb, scurt, gros şi cărnos, cu carnea tare şi piperată (Lactarius piperatus); bureţi-călugăreşti = ciupercă comestibilă care creşte pe trunchiul stejarilor, cu pălării numeroase, brun-cenuşii, imbricate şi reunite prin pedicule într-un singur trunchi, cu carnea albă, plăcut mirositoare (Polyporusfrondosus); bureţi-de-ro-uă = ciupercă comestibilă care creşte pe bălegar, cu pălăria conic-cilindrică de culoare roşie-brună; burete-bălos = a) numele unei ciuperci necomestibile (Hygrophorus eburneus); b) băloşel (Russulafoetans); burete-bubos (sau -pestriţ) = ciupercă otrăvitoare, cărnoasă, de culoare cafenie-cenuşie, cu numeroşi solzi albi pe suprafaţa pălăriei, care are marginea striată (Amanita pantherina); burete-crăiesc (sau -domnesc) = a) ciupercă comestibilă (Tricholoma equestre); b) ciupercă necomestibilă (Bolbitius vitellinus); burete-de-bubă (şi -de inimă, -pucios, -puturos) ciupercă necomestibilă (Phallus impudicus); burete-creţ = opintici (Ramaria flava); burete-de-casă (sau -âe-pivniţă) — ciupercă necomestibilă, de culoare galben- ruginie, care creşte în locuri umede şi întunecoase, pe lemnul putred (Merulius lacrymans); bu-rete-de-conopidă sau bureţi-de-veveriţă = tocmăgel (Ramaria formosa); burete-de-gîze (sau -şerpesc) = ciupercă otrăvitoare, cu pălăria de culoare roşie, acoperită cu solzi albi sau gălbui, cu piciorul alb, înconjurat de resturi de volvă (Amanita muscaria); burete-de-iască = văcălie (Fomes fomentarius); burete-de-mai = nicorete (Tricholoma georgii); burete-de-mesteacăn (sau -călugăresc) = pitarcă (Boletus scaber); A burete-dulce; burete-roşu; burete-ţepos; buretele-calului; buretele-cerbilor; buretele-oilor; buretele-vacii; bureţi-de-fag; bureţi-de-iarbă; bu-reţi-de-pajişte; burete-de-conopidă; burete-pip arat; burete-veninos; bureţi-graşi; bureţi-popeşti. Spec. Hrib, mînătarcă (Boletus edulis). 2 (zool.; la pl.) încrengătură de nevertebrate marine, rar dulcicole, fixate de stînci, cu formă variată şi cu scheletul constituit din spicule şi bastonaşe silicioase, calcaroase sau din fibre de spongină (Spongiaria); (şi la sg.; şi burete-de-mare) animal care face parte din această încrengătură; spongier. Scheletul poros al acestui animal care, datorită proprietăţii de a absorbi lichidele, are numeroase întrebuinţări. Obiect făcut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc, material plastic etc), bun absorbant, folosit la baie, bucătărie etc. Expr. A şterge (ceva) cu buretele v. şterge. A trage (peste ceva) cu buretele v. trage. A trece (peste ceva) cu buretele v. trece. 3 Analog, (tehn.) Partea cea mai umflată a butucului de la roţile carului, în care sînt făcute orificiile prin care intră capetele spiţelor. pl. - ţi.

© Sursa dexx.ro