Dictionar explicativ roman
Link spre dictionar http://www.dexx.ro/index.php?a=list&d=Dictionar explicativ roman
Link spre termen http://www.dexx.ro/index.php?a=term&d=Dictionar explicativ roman&t=304103
turc
turc, -ă s.m., s.f, adj. I 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Turciei sau este originară de acolo; (la pl. m.) popor care s-a format care locuieşte în Turcia; locuitorii Turciei. Zic. Cum e turcul, (aşa) (e) şi pistolul = cum e omul, aşa sînt şi faptele lui, prietenii lui. Turcul plăteşte sau turcul să plătească, se spune despre cineva care este silit să plătească, vrînd-nevrînd, paguba sau cheltuiala făcută de alţii. Turcul te bate, turcul te judecă, se spune cînd nu te aştepţi să ţi se facă dreptate, pentru că persoana care te judecă este interesată în cauză. Nici turc nu-i, nici turlac, se zice despre un om lipsit de orice însemnătate. (reg.) Vînt de la turc = vînt care bate dinspre sud. Boala turcilor = ciumă. Expr. (Doar) nu dau turcii sau (ce), au năvălit turcii?, se spune spre a modera, a tempera graba nejustificată a cuiva. Parcă te-alungă turcii sau parcă-l aleargă turcii, parcă-1 gonesc turcii, parcă l-au luat turcii la goană, parcă dau turcii şi tătarii, se spune cuiva sau despre cineva care este foarte grăbit. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpăţînat, a nu vrea să înţeleagă, a nu ţine seama de nimic. (Parcă) se bat turcii la gura lui, se spune a) despre cineva care mănîncă lacom; b) despre cineva care vorbeşte repede. (reg.) Eu văd turcul ce gîndeşte = eu ştiu ce vrei. A tăia turcul, se spune între copii, la scăldat, cînd îşi astupă nările şi se se scufundă la adîncime. Ext. Persoană de religie mahomedană. Expr. A fi aproape de ceva (sau de cineva) ca turcul de împărtăşanie v. împărtăşanie. Compar. Era gelos ca un turc (FIL.). Meton. Frate, te-ai luptat bine cu turcul! (CA. PETR.). (reg.) Păgîn. 2 s.m. (reg.) Unul dintre personajele jocului popular numit capră, înfăţişînd un bărbat cu fes pe cap, care are rolul de conducător al jocului şi pe cel de a strînge banii. 3 s. m. (bot.; la pl. ) Păpădie (Taraxacum officinale). II adj. Care aparţine Turciei sau turcilor, care se referă la Turcia sau la turci; care este originar din Turcia. (subst. fi) Limba turcică vorbită de turci pl. -ci, -ce.

© Sursa dexx.ro