Termen cautat: izvor
Termeni gasiti in dictionare: 95
Dictionar explicativ roman (95)
izvorî
izvorî vb. IV. intr. 1 (despre apă) A ieşi, a ţîşni din pămînt. Unde-mi cădea... Cişmea izvora (POP.). 2 (despre ape curgătoare) A-şi începe cursul, a-şi avea obîrşia Dunărea izvorăşte din…
izvor
izvor s.n. 1 (hidrol) Apă subterană care iese sau ţîşneşte la suprafaţa pămîntului. Izvor artezian v. artezian. Cardama de izvoare v. cardama. Izvor mineral v. mineral. Izvor termal v.…
izvoraş
izvoraş s.n. Dim. al lui izvor. pl. -e. /izvor + -aş.
sus
sus adv. (în opoz. cu „jos") 1 (adesea urmat de un compl. de loc; indică plasarea în spaţiu) într-un loc mai ridicat, mai înalt în raport cu un alt loc (luat ca referinţă); într-un loc…
vînă
vînă s.f. I 1 (anat.) Vas sangvin de diferite dimensiuni, care duce sîngele de la organe şi ţesuturi la inimă; gener. (pop.) orice vas sangvin; venă. Vinele umflate peste măsură brăzdau…
tămăduire
tămăduire s.f. (pop.) Acţiunea de a (se) tămădui şi rezultatul ei; (pop) tămăduiălă. Semnul tămăduirii era risul făptuirii lui (ARGH.). Izvorul tămăduirii - a) (bis.; nm. pr.) sărbătoare…
fîntînă
fîntînă s.f. 1 Construcţie în formă de groapă cilindrică sau prismatică (cu pereţii pietruiţi), săpată în pămînt pînă la nivelul unui strat de apă, cu ghizduri împrejur, care serveşte la…
amonte
amonte adv. (geogr.; în opoz. cu "aval") loc.adv. In amonte = pe cursul superior al unui rîu, spre izvor. Trebuie sâ-i arunci momeala... în susul apei (peştele stînd întors cu…
superior
superior, -oară adj., s.m., s.f. (în opoz. cu „inferior") 1 adj. (despre locuri, forme de relief, obiecte, construcţii, fiinţe etc.) Care este aşezat în spaţiu mai sus în raport cu un…
strălucire
strălucire s.f. Acţiunea de a străluci şi rezultatul ei. 1 Intensitatea unei lumini vii; lumină vie reflectată; scînteiere, sclipire. Şi cîţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară…
sursă
sursă s.f. 1 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de") Loc, punct etc. unde se produce, se formează, se dezvoltă etc. ceva sau care serveşte la producerea, formarea,…
obîrşie
obîrşie s.f. 1 Punct de plecare, început, origine. înşişi călugării din urmă nu mai cunoşteau obîrşiile schitului (GAL.). 2 Loc de unde izvorăşte o apă curgătoare; loc unde începe să se…
naştere
naştere s.f. 1 Aducere sau venire pe lume a unei fiinţe; spec. ansamblul de fenomene mecanice şi fiziologice care au drept consecinţă expulzarea sau extragerea pe căi naturale, din cavitatea…
zăbreli
zăbreli vb. IV. tr. (compl. indică ferestre, uşi etc.) A pune zăbrele. Fig. La casa amintirii cu-obloane şi pridvor, Păianjeni zăbreliră şi poartă şi izvor (PILL.). prez.ind. -esc.…
seca
seca vb. I. I 1 tr.fact., intr. A deveni sau a face să devină sec; a seca; a (se) goli de apă; a face să dispară apa dintr-un teren, dintr-un lac etc; a (se) usca. A ajuns tocmai deasupra…
picuriş
picuriş s.n. Cădere a apei sub formă de picături; ext. loc unde apa unui izvor curge în picături. Ş-a dat cu ochii, la picurişul izvoarelor, de năzdrăvani cari adună scînteile din coada…
început
început s.n. 1 Faptul de a (se) începe. 2 (în opoz. cu „sfîrşit", „capăt") Moment iniţial de la care începe ceva şi căruia nu-i precede nimic; punct de plecare; parte care începe…
pidosnic
pidosnic, -ă adj., s.m. I adj. (pop.; despre oameni) Care se comportă ciudat, care face totul pe dos sau altfel decît se face de obicei. Am văzut-o că este pidosnică şi vroieşte cu orice…
arde
arde vb. III. I (predomină ideea de combustie, despre foc, instalaţii etc.) 1 intr. A fi aprins sau a fi în funcţie, producînd temperaturi înalte pentru încălzit, pentru prepararea…
budism
budism s.n. (relig., filos.) Religie şi filosofie orientală, răspîndită începînd cu sec. 6-5 î.Hr. în Asia, care, considerînd viaţa un izvor de iluzii şi suferinţe, propovăduieşte…

  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro