Termen cautat: comis
Termeni gasiti in dictionare: 31
Dictionar explicativ roman (31)
comis
comis s.m. (în Ev. Med., în Ţările Rom.) Dregător care avea în grija sa caii, grajdurile domneşti, aprovizionarea cu furaje, fiind şi boier de divan. Comisul Huru şi postelnicul Hrîncu îl…
comisoaie
comisoaie s.f. (în Ev. Med., în Ţările Rom.) Soţie de comis . Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut (SADOV.). • pl. -oaie. /comis + -oaie.
comisei
comisei s.m. (în Ev. Med., în Ţările Rom.) Ajutor de comis. Calul... să-i fie adus îndată de comişel la scară (SADOV.). • pl. -ei. /comis + -el.
comis-voiajor
comis-voiajor s.m. Reprezentant al unei firme comerciale care se deplasează la domiciliul potenţialilor clienţi sau la sediile firmelor, pentru a le oferi mărfuri şi a efectua vînzări. La a…
imbrohor
imbrohor s.m. (ist) Funcţie de comis trimis de sultan în Ţările Române, cu înalte misiuni, în special pentru a acorda învestitura noului domn sau pentru a mazili pe domn; persoană care avea…
vinovat
vinovat, -ă adj., s.m., s.f. I adj. 1 (despre oameni) Care are o vină, care a comis o greşeală, o faptă pedepsită de lege, o abatere de la datorie sau de la morală; culpabil; pasibil de o…
inamic
inamic, -ă adj., subst. 1 adj., s.m., s.f. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare, duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; duşman, vrăjmaş. Coaliţie de inamici v. coaliţie. …
coautor
coautor, -oare s.m., s.f. 1 Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenţie etc împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2 Persoană care a comis o…
braconaj
braconaj s.n. Braconare. Delict comis de cel care practică vînatul sau pescuitul ilegal. pl. -e.
cvasidelict
cvasidelict s.n. (jur.) Fapt ilicit care, comis fără intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putînd da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese. • pl. -e.
face
face vb. III. (mai ales în constr. anaforice sau eliptice poate înlocui semantic alt vb) A tr. Predomină ideea de realizare, producere materială, creare. I 1 (compl. indică obiecte, lucruri)…
richiab
richiab s.m. (turc.; în Ev. Med.) 1 (milit.) Rang de ofiţer superior în suita împăratului. Fiecare dintre cei patru ofiţeri superiori din suita împăratului, care avea acest rang. …
nedrept
nedrept, -eaptă adj. 1 (despre oameni) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care apreciază în mod subiectiv pe cineva, aducîndu-i prejudicii materiale sau morale. Autorul e nedrept…
sedus
sedus, -ă adj. (despre oameni) 1 Asupra căruia s-a exercitat o influenţă covîrşitoare, o atracţie irezistibilă; care este ademenit, ispitit, îmbiat; asupra căruia s-a produs o impresie…
arest
arest s.n. 1 (jur) Deţinere (din ordinul unei autorităţi) sub pază legală a unei persoane (care comite sau care este bănuită că a comis o infracţiune); arestare, detenţie, întemniţare, o…
prevaricaţiune
prevaricaţiune s.f. Abatere de la îndatoririle de serviciu. Abuz, delict comis de un funcţionar aflat în exerciţiul funcţiunii. Trădare a unei cauze, a unor interese pe care cineva ar…
infractor
infractor, -oare s.m., s.f. (jur.) Persoană care a comis o infracţiune. • pl. -ori, -oare.
voiajor
voiajor, -oare s.m., s.f. 1 s.m., s.f. Persoană care călătoreşte mult; călător. Voiajorul care nu poate să rămînă măcar un an într-o localitate de pe hartă vede puţin şi nu ştie nimic…
etichetă
etichetă s.f. 1 Bucată (mică) de hîrtie, de carton etc. care se aplică pe un obiect sau se leagă de pachete, sticle etc. şi pe care se indică preţul, conţinutul, destinaţia, posesorul etc. 2…
dojană
dojană s.f. (pop.) 1 Observaţie moralizatoare făcută cuiva care a comis o greşeală (uşoară); mustrare, li primea dojenile fără crîcnire (REBR.). 2 Exprimare a nemulţumirii printr-o dojana. 3…

  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro