Termen cautat: dominant
Termeni gasiti in dictionare: 20
Dictionar explicativ roman (20)
dominant
dominant, -ă adj., s.f. I adj. 1 (despre oameni, idei, concepţii etc.) Care domină. Nota dominantă a cărţii este expresivitatea stilului. 2 (despre însuşiri, trăsături etc) Care este…
epocă
epocă s.f. 1 (mai ales cu determ. care indică specificul sau personalitatea, evenimentul dominant etc) Perioadă (lungă) de timp care se deosebeşte de celelalte printr-o trăsătură dominantă…
macho
macho s.m. 1 Bărbat care are conştiinţa exacerbată a virilităţii sale şi care proslăveşte supremaţia masculinităţii. 2 (curent) (Apelativ, adesea admirativ pentru un) bărbat care exhibă o…
secundaritate
secundaritate s.f. (psih.) Caracter dominant secundar.
amioplazie
amioplazie s.f. (med:, şi amioplazie congenitală) Boală ereditară familială transmisă dominant şi caracterizată prin atrofie musculară generalizată fără contractură. • sil. -mi-o-, g.-d.…
primaritate
primaritate s.f. (psih.) Caracter dominant îndreptat spre prezent şi spre viitorul imediat.
talasemie
talasemie s.f. (med.) Maladie (gravă) cu un caracter ereditar dominant, care constă în lipsă de rezistenţă a organismului, în deficienţă în producerea hemoglobinei şi care se manifestă în…
dominanţă
dominanţă s.f. 1 Element, caracter dominant într-un ansamblu; preponderenţă. 2 (biol.) Capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic. • pl. -e.
cîmpie
cîmpie s.f. (geomorf.) Formă majoră de relief, cu suprafaţă dominant netedă sau uşor ondulată, cu altitudini cuprinse între 0 şi 200 m, formată, în general, din acumularea materialelor…
concertant
concertant, -ă adj. (muz.; despre lucrări muzicale) Cu caracter de concert . Gen concertant = gen muzical dezvoltat în sec. 17-18, ca urmare a perfecţionării instrumentelor şi a apariţiei…
sonet
sonet s.n. (lit.) Poezie lirică avînd formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri endecasilabice repartizate în două catrene cu rimă îmbrăţişată şi două terţine cu rimă liberă, ultimul…
vînt
vînt s.n. 1 (meteor.) Deplasare a unei mase de aer într-o direcţie anumită, provocată de diferenţa de presiune atmosferică dintre două regiuni. Vîntul spulbera fulgii de zăpadă în vîrteje şi…
imperiu
imperiu s.n. 1 Stat monarhic în care autoritatea politică supremă este reprezentată de un împărat. 2 Ansamblu de teritorii, cuprinzînd statul dominant (marea metropolă) şi posesiunile sale…
topobiont
topobiont s.m. (biol.) Organism caracteristic şi dominant într-un biotop. sil. -bi-ont. pl. -ţi.
test-cross
test-cross s.n. (biol.) încrucişare între un individ cu caracter dominant, necunoscut genetic, cu un test complet recesiv, pentru a constata dacă individul respectiv este homozigot sau…
establishment
establishment s.n. (sociol.) Grup de persoane, socialmente dominant, care îşi impune preferinţele, normele, regulile sale în diferite domenii.
extaz
extaz s.n. 1 (mai ales constr. cu vb. ca „a cădea", „a rămîne", „a fi" etc.) Stare psihică profundă, care apare sub influenţa unor ritualuri şi practici religioase, a…
covîrşitor
covîrşitor, -oare adj. 1 Care covârşeşte , întrece, depăşeşte (pe cineva sau ceva). 2 Ext. Foarte mare, dominant, extraordinar. 3 Perfect, desăvîrşit; impunător. • pl. -ori, -oare. /covîrşi…
fovism
fovism s.n. (a. plast) Curent apărut în pictura franceză la începutul sec. 20, ca reacţie împotriva disocierii impresioniste a tonurilor, care simplifică formele şi perspectiva, preferă…
stăpînitor
stăpînitor, -oare adj., s.m., s.f. I adj. Care stăpîneşte, care ţine sub stăpînirea sa, care domină; dominant, dominator. E un fenomen general... ca treapta stăpînitoare a societăţii să…

  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro