asemenea

asemenea adj.invar., adv. I adj.invar. 1 Care seamănă (cu cineva sau cu ceva); asemănător, deopotrivă, la fel.chii ei negri asemenea sînt Cu negrele boabe-ale murii (COŞB.). Reducere a termenilor asemenea v. reducere. Termeni asemenea v. termen. Poet. E un adine asemene Uitării celei oarbe (EMIN.). (geom.; înv.) Care au unghiurile corespunzătoare egale şi laturile corespunzătoare proporţionale. Teorema lui Thales aplicată la triunghiuri asemenea. 2 Astfel (de...), atare. înainte de a bea... a îngînat cuvintele potrivite în asemenea împrejurări (SADOV.). Loc.adv. în (ori într-un) asemenea caz v. caz. (dînd val. de super. cuv. următor) Atît de..., aşa de... (mare, puternic, bun, rău etc). Nu mai văzuse asemenea frumuseţe. (precedat de art.nehot.) O asemenea fată nu se mai află în sat. (precizat printr-un al doilea adj., care precedă sau urmează subst.) Zi că nu-ţi venea să porneşti la drum... cu asemenea om vrednic şi de-apururea vesel (CR.). II adv. 1 Tot aşa, în acelaşi fel, deopotrivă (de...), aşijderea. Asemene... şi cel mijlociu plecă şi el spre apus (ISP.). Asemenea a rezolvat şi ea exerciţiul. Loc.adv. De asemenea v. de. 2 Pe lîngă aceasta, încă, mai; cu acest prilej. Voi să ştii asemenea cît te iubesc de tare (EMIN.). • şi (înv., reg.) aseame, aseamene, aseamenea, aseaminea, aseme, asemene, asemeni, asemerea, asemine, aseminea, asâmine, asemini adj.invar., adv. /lat. assimilem.