A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
F FA FE FI FJ FL FO FR FS FT FU

faţă

  1. faţă s.f. I 1 Partea anterioară a capului omului (şi al unor animale), formată din oasele faciale, maxilarul superior şi cel inferior, care cuprinde importante organe de simţ (ochi, nas, urechi, limbă), orificiul bucal şi cel respirator. Umărul feţei v. umăr. Din faţă = a) loc.adj. care se află înainte; de dinainte. Uşa din faţă; b) loc.adv. dinainte. De faţă = a) loc.adj. care este prezent; care aparţine prezentului. Martorul de faţă. De asta depinde soarta lui de faţă şi cea viitoare; b) loc.adv. în prezenţa cuiva; făţiş, fără înconjur. Loc.adv. In faţă = a) (drept) înainte; b) direct, făţiş, fără înconjur, fără menajamente. A Sfoară în faţă v. sfoară. Pe faţă = a) direct, făţiş; fără ascunzişuri; fără să se ferească. A Dare pe faţă v. dare; b) sincer; fără teamă. Faţă în faţă = a) unul înaintea (sau împotriva) celuilalt; b) vizavi. în (sau cu, din) sudoarea (ori sudorile) feţei v. sudoare. Loc.prep. în faţa (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din faţa (cuiva sau a ceva) = dinaintea (cuiva sau a ceva). De faţă cu... = în prezenţa... Faţă cu... (sau de...) = a) în ceea ce priveşte, în raport cu...; b) avînd în vedere; c) pentru. (înv.) în faţă cu... = de cealaltă parte (a unui obstacol, a unei despărţituri etc). Loc.vb. Aprinde dragoste faţă de cineva (sau ceva) v. dragoste. Expr. A-şi întoarce faţa de la... = a) a abandona pe cineva, a nu mai ajuta pe cineva; b) a nu mai vrea să ştie de cineva. A scăpa cu faţa curată = a ieşi bine dintr-o încurcătură. A(-i) cînta cuiva cucul în faţă = (în superstiţii) a-i merge bine cuiva. A privi (sau a vedea, a zări etc.) (pe cineva) din faţă = a privi (sau a vedea, a zări etc.) în întregime figura cuiva. A-l prinde pe cineva la faţă = (despre culori, haine etc.) a i se potrivi la figură; a-i sta bine. A fi (sau a se întîmpla) de faţă = a fi prezent; a asista (la ceva). A face faţă (cuiva sau la ceva) = a rezista; a se prezenta onorabil. A (se) da pe faţă = a (se) descoperi, a (se) demasca. A spune (cuiva) în faţă = a spune (cuiva) în mod direct, deschis lucruri neplăcute. A spune (cuiva) pe faţă = a vorbi sincer, fără menajamente. A lucra pe faţă - a acţiona cinstit, fără ascunzişuri. A privi (pe cineva) în faţă = a privi drept în ochi, deschis, (fam.) A(-i) lua (cuiva)/afa = a apărea brusc înaintea cuiva. A(-şi) sparge faţa = a (se) lovi grav la faţă. (înv., pop.) A avea (sau a-şi face) faţa la cineva = a merita recunoştinţa cuiva. (înv., pop.) A pieri (sau a scădea, a trece, a se ofili) la faţă = a îmbătrîni. A-i veni (cuiva) faţa (la loc) = a-şi recăpăta expresia, înfăţişarea firească, sănătoasă, revenindu-şi după o emoţie puternică, o spaimă, o boală etc. A se afla de faţă v. afla. Alb la faţă v. alb. A-i arunca cuiva în faţă ceva v. arunca. A-şi arunca vălul de pe faţă v. arunca. A se ascuţi (la faţă) v. ascuţi. A da faţă cu cineva v. da. A (i se) descreţi faţa cuiva v. descreţi. A-i găsi cuiva faţă v. găsi. A ieşi de faţă v. ieşi. A-i spune (sau a i-o spune) cuiva oarzăn(ă) (în faţă) v. oarzăn. A i se face faţa ca pămîntul sau a s eface pămînt la faţă v. pămînt. A pune (de) faţă (cu...) sau faţă în faţă (cu...) v. pune. A pune întru faţa cuiva v. pune. A rîde (cuiva) în faţă v. rîde. A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe faţă v. scrie. A i se urca (sau a face să i se urce, a-i năvăli, a i se sui, a-i da, a-i ieşi etc.) (cuiva) sîngele în faţă v. sînge. A-i sluţi (cuiva.) faţa v. sluţi. A sta de faţă v. sta. A sta în faţa cuiva v. sta. A-i sta (cuiva) în faţă v. sta. A şedea de faţă v. şedea. A i-o (sau a i le) trînti (cuiva) în faţă v. trînti. A(-i) spune (cuiva) verde (în faţă) v. verde. 2 Expresie a feţei; mină, fizionomie. Are dintotdeauna o faţă mulţumită. Faţă hipocratică v. hipocratic. Schimbarea la faţă (a Domnului) v. schimbare, Expr. Om cu două feţe = om ipocrit, făţarnic. A face (sau a schimba) feţe-feţe = a) a-şi schimba subit fizionomia (de ruşine, de jenă etc); b) a se fîstîci, a se zăpăci cînd este descoperit, demascat sau la auzul, la vederea unor lucruri, situaţii etc. neplăcute. Clericul vorbea cu entuziasm, Elenuţa schimba feţe-feţe (AGÂR.). A prinde faţă = a se îndrepta după o boală. A se schimba la faţă v. schimba. Faţă turcească v. turcesc. 3 Obraz. Gerul... pe feţe de copile înfloreşte trandafiri (ALECS.). 4 Partea anterioară a corpului omenesc (şi al unor animale). Baba se culcă pe pat, cu faţa la părete (CR.). Expr. A sta faţă = a ţine piept (unei primejdii); a rezista. A da dos (la faţa) v. dos. Cu faţa înjos v. jos. în faţă mumă şi în dos ciumă v. mamă. A se scula cu faţa la cearşaf v. scula. Cu faţa în sus v. sus. 5 (pop.; adesea determ. prin „de om", „pâmînteană") Persoană, personaj. în casa acestor naşi regăseam... înalte feţe bucureştene (GAL.). Faţă bisericească = preot care ocupă o funcţie în ierarhia bisericească; cleric. Feţe simandicoase = persoane simandicoase, distinse. Faţă palidă v. palid. II 1 Suprafaţă (a pămîntului, a apei etc). Faţă triturantă v. triturant. Expr. La faţa locului = acolo unde s- a întîmplat (sau se va întîmpla) ceva. Expr. A şterge (sau a rade, a stinge) de pe faţa pămîntului v. pămînt. 2 (geom.) Fiecare dintre suprafeţele plane care formează un diedru. 3 înfăţişare, aspect. Grădinile în mii de feţe în cinstea voastră înfloresc (CERNA). 4 Partea exterioară, expusă vederii a unor produse alimentare de vînzare. Faţa mărfii. 5 Culoare. Expr. A-i ieşi faţa = (despre pînze, ţesături etc.) a se decolora (la soare, la spălat etc). A face (sau a schimba) feţe = (despre mătăsuri) a-şi schimba reflexele, culorile. 6 Partea lustruită, poleită etc. a unui obiect. Expr. A da faţă (la ceva) = a lustrui, a polei, a netezi etc. pentru a arăta mai frumos. A pica cu cărţile pe faţă = a nu ascunde nimic, a-şi arăta deschis gîndurile şi intenţiile. A-şi da (sau a-şi arăta) arama (pe faţă) v. aramă. A da cărţile pe faţă v. carte. Taler cu două feţe v. taler. 7 Partea finită, expusă vederii, a unei ţesături (în opoziţie cu dosul ei). 8 Faţă de masă = bucată de material textil, plastic etc, folosită pentru a acoperi o masă (ca ornament sau cînd se mănîncă). 9 Faţă de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pînză în care se îmbracă o pernă (sau o plapumă). 10 Prima pagină a fiecărei file. (înv.,pop.) Pagină. 11 Faţadă. Faţa unei case. 12 învelitoare, acoperitoare. Faţă la un fotoliu. 13 Faţa dealului (sau a muntelui etc.) = partea unui deal (sau a unui munte etc.) orientată spre soare sau spre sud. • pl. feţe.
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro