A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
I IA IB IC ID IE IF IG IH II IJ IK IL IM IN IO IP IR IS IT IU IV IX IZ

istoric

istoric, -ă adj., subst. I adj. 1 Care aparţine istoriei, care se referă la istorie; ext. deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. Tratat istoric. Monument istoric = construcţie care, pentru vechimea şi valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. Personalitate istorică v. personalitate. Care se ocupă, care urmăreşte, care transpune (artistic) fapte din istorie, care are ca temă istoria. Nuvelă istorică. Culoare istorică v. culoare. Prezent istoric v. prezent. 2 Care se schimbă, evoluează în cursul istoriei; diacronic Legile juridice au un caracter istoric. 3 Care corespunde faptelor din istorie, care a existat în realitate; real, obiectiv. Adevăr istoric v. adevăr. Memorie istorică v. memorie. 4 Care studiază faptele sau fenomenele în ordine cronologică. Metodă istorică. Teoria ciclului istoric v. ciclu. Fonetică istorică v. fonetic. Geologie istorică v. geologie. Gramatică istorică v. gramatică. Lingvistică istorică v. lingvistic Materialism istoric v. materialism. II s.n. Expunere în mod amănunţit a unui fapt, a unui eveniment, ţinîndu-se cont de împrejurările în care s-a produs, de ordinea desfăşurării faptelor etc. Să dâmpe scurt istoricul acestei afaceri (emin.). III s.m., s.f. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; restr. istoriograf. Cei dinţii istorici au fost poeti (balc). pl. -ci, -ce. şi (înv.) istoricesc, -ească adj.
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro