A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
O OA OB OC OD OE OF OG OH OI OJ OK OL OM ON OO OP OR OS OT OU OV OW OX OZ

oţet

oţet s.n. 1 (chim.) lichid cu gust acru, obţinut prin oxidarea enzimatică a alcoolului etilic din unele lichide slab alcoolice (vin, bere, cidru, soluţii zaharate fermentate alcoolic) sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat care este folosit în alimentaţie drept condiment sau conservant. Mi-au tras o frecătură bună cu oţet de leuştean (cr.). zic. Nu mai bea mîţa oţet! = nu mă mai las amăgit, înşelat. ofef balsamic v. balsamic. Castravecior pentru oţet v. castravecior. expr. (fam.) A face (sau a spăla) pe cineva cu ou şi (cu) oţet = a dojeni aspru, a batjocori, a ocări pe cineva. Făceau pe Belciug cu ou şi cu oţet (rebr.). A da oţet miţei = a fi zgîrcit, avar. Se spune despre unii dintre noi că... dăm oţet mîţii (sadov.). A turna oţet pe rană v. rană. 2 (la pl.) varietăţi de oţet. Vinuri inferioare care au devenit oţeturi comestibile (sadov.). pl. -uri.
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro