A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
O OA OB OC OD OE OF OG OH OI OJ OK OL OM ON OO OP OR OS OT OU OV OW OX OZ

oţetar

oţetar s.m., s.n. 1 s.n. (înv) persoană care fabrică sau vinde oţet. 2 s.n. mic serviciu de masă alcătuit din sticluţe, în care se pun oţet şi untdelemn. 3 s.m. (bot.) arbore originar din america de nord, cu frunzele compuse (utilizate în tăbăcărie), cu florile verzui şi cu fructele roşii (folosite la fabricarea oţetului), care este cultivat ca arbore ornamental şi care este utilizat la lucrări de consolidare a coastelor erodate (Rhus typhina). Oţetar fals = arbore cu scoarţa netedă, cu frunzele mari, compuse din 11-15 foliole, cu florile mici, galbene-verzui, care are lemnul nerezistent, casant (Ailanthus altissimd). în umbra sălciilor despletite şi a oţetarilor tineri (g. m. zamf.). pl. -i,-e. /oţet + - ar.
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro