A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
O OA OB OC OD OE OF OG OH OI OJ OK OL OM ON OO OP OR OS OT OU OV OW OX OZ

om

  1. om - Elem. de compunere „umăr". şi omo-.
  2. om s.m. 1 Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gîndire, inteligenţă, limbaj articulat, capacitate de abstractizare şi de transmitere a informaţiilor şi care, din punct de vedere biologic, aparţine clasei mamiferelor, caracterizîndu-se prin: poziţia verticală a corpului, structura piciorului adaptată la aceasta, mîinile libere şi apte pentru a efectua mişcări fine, creierul deosebit de dezvoltat, aparatul fonator apt pentru limbajul articulat. în fiecare om sînt cel puţin doi oameni: omul ideilor şi omul simţirilor (MAIOR.). (cu determ. care indică aspectul fizic) Om înalt. Om gras. A Cruce de om v. cruce. A Expr. Un mal de om v. mal. (A fi) un mormînt de om v. mormînt. Trup de om v. trup. Om în virtute v. virtute. Mîncător de oameni v. mîncător. Loc.adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prieteneşte. Expr. (A fi) la mintea omului - (a fi) evident, clar. (Nu-i) nicipicior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toţi) oamenii = om obişnuit, care nu se deosebeşte prin nimic esenţial de alţii. Moş Nichifor nu-i o închipuire din poveşti, ci e un om ca toţi oamenii (CR.). Ca omul = cum se întîmplă sau s-ar putea întîmpla oricui. Vrun păcat, vro greşeală, ca omul (DELAVR.). Ca oamenii = cu manifestări obişnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Dă şi o farfurie de acolo, şi nişte furculiţe, să mîncăm ca oamenii (VLAH.). Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la uşă pentru a-1 asigura pe stăpînul casei că vine cu intenţii bune. Cine e acolo? îi zise dinăuntru... - Om bun, răspunse o fată (ISP.). A-şi afla omul v. afla. A auzi din oameni v. auzi. Deal cu deal se întîlneşte, dar (încă) om cu om v. deal. A-şi găsi omul v. găsi. A ieşi între oameni (sau la oameni) v. ieşi. A face moarte (de om) v. moarte. Moarte de om v. moarte. Nu miroase a nas de om v. nas. A (se) face (sau a ajunge) (din om) neom v. neom. A se ţine (după cineva) ca umbra (după om) v. umbră. A bate pe la uşile oamenilor v. uşă. O viaţă de om v. viaţă. (bis.; la pl.) Popor, norod. Cînd toarnă zeul prădarea oamenilor săi bucură-se Iacov (COR.). Vînător de oameni v. vînător. 2 Gener. Specie umană, umanitate. Omul se naşte spre a muri. Colect. (înv.,pop.) Leşii văzînd că s-au sirîns atîta om, cădzut-au cu rugăminte la hatmanul (NEC). 3 (cu determ. care indică calitatea morală sau intelectuală) Persoană care are calităţi morale deosebite, se remarcă prin cinste şi corectitudine. Om onest. Om de cuvînt (sau de onoare) = persoană pe cuvîntul căreia te poţi baza, care îşi respectă promisiunile. Tatăl meu îţi datoreşte bani şi dumneata vrei fata lui... Vă veţi învoi amîndoi asupra preţului, ca doi oameni de onoare ce sînteţi. (EMIN.). Om bent v. bent. Om de bine v. bine. Om bizuit v. bizuit. Om dintr-o bucată v. bucată. Om de calitate v. calitate. Om de (mare) încredere v. încredere. Om de (sau făra) principii v. principiu. Expr. (A fi) un om (o dată) şi jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însuşiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltîndu-i însuşirile umane caracteristice; a asigura pregătirea, calificarea cuiva. Şcoala pe om, om îl face (PANN). A se face om = a se îndrepta. Cuvînt de om v. cuvînt. Om cu două feţe v. faţă. (O) grădină de om v. grădină. A fi om de inimă v. inimă. Om de lume v. lume. Om cu (sau de) nărăveală v. nărăveală. A scoate om din cineva v. scoate. Tufă de om v. tufă. 4 (cu determ.) Indică o persoană care are o anumită profesie sau o anumită funcţie. Om al bisericii = cleric. Omul economic = concept al teoriei economice, potrivit căruia oamenii se comportă ca şi cînd ar maximiza utilitatea, fiind supuşi unui set de restricţii, dintre care cea mai evidentă este venitul. Om de afaceri v. afacere. Om de carte v. carte. Om de crilă v. crilă. Om de cultură v. cultură. Om de legătură v. legătură. Omul legii v. lege. Om de lege v. lege. Om de litere v. literă Om al muncii v. muncă. Oameni de ordine v. ordine. Om politic v. politic. Om de război v. război. Om de stat v. stat. Om de serviciu v. serviciu. Om de ştiinţă v. ştiinţă. Om cu tîlcuri v. tîlc. 5 (la sg.) Persoană oarecare, individ nedeterminat, de gen masculin; cineva, oricine. Bate om în poartă, iese tata să-l întîmpine (STANCU). Omul de pe stradă v. stradă. 6 (cu determ. care indică un raport de dependenţă) Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere. Nu ştie şi nenea Zaharia... că eşti omul nostru? (CAR.). Expr. (Â fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = a) a fi slujitor al lui Dumnezeu; b) (a fi) om bun, cinstit, de treabă. Ştiam eu că eşti omul lui Dumnezeu şi ai să-i dai (GAL.). (A fi) omul (sau om al) dracului = a) (a fi) om rău, ticălos, viclean; b) (a fi) om descurcăreţ, întreprinzător. A fi omul datoriei v. datorie. A fi omul sîngelui v. sînge. Servitor, slugă. Osul lasă-l pentru borşul oamenilor (BRĂ.). Adept, partizan al unei idei, al unei teorii etc. Conul Mihalache, omul reformelor (CAR.). 7 Component al unei formaţii sau al unui grup unde are o funcţie specifică. Echipajul este compus din trei oameni. 8 Persoană de vază, de seamă. Om de condiţie v. condiţie. Om cu greutate v. greutate. Expr. A fi (om, fecior etc.) din (sau de) oameni = a descinde din părinţi cu stare sau de neam. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine ştie ce împrejurare (CAR.). A se face om = a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăţi. A face (pe cineva) om = a asigura cuiva o situaţie materială sau socială bună; a înzestra. Nenorocitule! ţi-ai aruncat norocul în gîrlă: te făceam om! (CAR.). Sîrmă de om v. sîrmă. 9 (în opoz. cu „copil") Persoană matură. Cei doi băieţi... crescuseră şi se făcuseră oameni (D. ZAMF.). 10 (în opoz. cu „femeie") Bărbat. Mulţime de oameni şi femei... veniseră pe malul Dunării (BOL.). (pop.; determ.prin „meu", „tău" etc) Soţ. A-nceput să plîngă şi să-l întrebe dacă ştie el ceva despre ce s-o fi făcut omul ei (CAR.). (la vocat.) Apelativ familiar cu care se adresează cineva unei persoane (de sex masculin), în cursul unei explicaţii, al unei dojeni etc. Dar, omule, stai liniştit (PRED.). 11 (astron.; pop.; art; nm. pr.) Numele constelaţiei boreale Hercule. 12 Om-broască = (calc dupătr. „homme-grenouille", it. „uomo-rana") tehnician care lucrează sub apă ca scafandru. Om-orchestră = a) persoană care cîntă la mai multe instrumente; b) ext. persoană cu preocupări foarte diverse. Om-pasăre = a) om care încearcă să zboare cu aripi improvizate; b) (la circ) zburător. Om-sandviş = (calc dupătr. „homme-sandwich", engl. „sandwich-man") persoană care poartă reclame atît pe spate, cît şi pe piept • pl. oameni, (înv.) -ini, -ene. g.-d. omului; vocat. omule, (înv.) ome, (înv., reg.) oame.
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro