A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
O OA OB OC OD OE OF OG OH OI OJ OK OL OM ON OO OP OR OS OT OU OV OW OX OZ

omolog

  1. omolog, -ă s.m., s.f. enolog.
  2. omolog, -oagă adj., s.m. I adj. 1 (mat; despre două elemente care aparţin unor figuri geometrice) Care corespunde, care se află într-o corespondenţă biunivocă. Laturi omoloage = pereche de laturi (în două triunghiuri sau poligoane congruente sau asemenea) care se opun la unghiuri congruente sau care unesc unghiuri congruente. 2 (biol.; despre organe) Care au structură asemănătoare şi origine comună, dar se deosebesc morfologic şi funcţional. 3 (chim.; despre substanţe organice) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanţe, prin prezenţa unei grupe în care carbonul este legat de doi atomi de hidrogen. II s.m. 1 Persoană care deţine o funcţie oficială într-o organizaţie sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deţine aceeaşi funcţie oficială într-o altă organizaţie sau într-un alt stat; persoană care este în aceleaşi condiţii de viaţă, de muncă etc. cu alta. 2 (chim.) Substanţă care diferă de alte substanţe din aceeaşi clasă de substanţe prin prezenţa unei grupe în care carbonul este legat de doi atomi de hidrogen. pl. -gi, -ge.
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro