A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
O OA OB OC OD OE OF OG OH OI OJ OK OL OM ON OO OP OR OS OT OU OV OW OX OZ

omuşor

omuşor s.m., s.n. 1 s.m. Omuleţ. Fu foarte mirat, cînd văzu intrînd un fel de omuşor păros (D. ZAMF.). (glum) Copil Omuşori spălaţi şi pieptănaţi porneau pe lîngă mamele lor spre biserică (SADOV.). 2 s.n. (anat.; şi omuşorul-gîtlejului) Apendice cărnos, mobil şi contracţii, situat în fundul cavităţii bucale, în partea posterioară a palatului moale, care reprezintă marginea liberă a vălului palatului; luetă, uvulă. Căsca zdravăn de i se văzu omuşorul (DELAVR.). Mărul lui Adam. Bău de-a dreptul din litră îndelung, fără să i se clintească omuşorul (PER,). pl. m. -i, n. -oare. /om + - uşor.
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro