A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
P PA PE PF PH PI PL PN PO PR PS PT PU PY

poartă

poartă s.f. 1 Deschidere amenajată într-un zid, intr-un gard etc. pentru a permite accesul din interior în exterior şi invers, împreună cu panoul sau cu panourile mobile care o închid; restr. panoul sau panourile care închid deschizătura. Am ţinut două zile oraşul cu porţile închise (CA. PETR.). Locadv. Poartâ-n poartă cu cineva = faţă în faţă, vizavi, peste drum. o Expr. Poartă de scăpare - mijloc de a ieşi dintr-o situaţie dificilă. A bate la toate porţile (sau la porţile cuiva) - a se adresa tuturor, solicitînd sprijin, ajutor într-o împrejurare grea. A sta (sau a rămîne, a se uita) ca viţelul (ori ca boul) la poarta nouă = a sta (sau a rămîne, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (în faţa unei situaţii noi şi neaşteptate, căreia nu-i poţi face faţă); a nu pricepe nimic. A lăsa poarta deschisă pentru... v. deschis. A-şi închide porţile v. închide. A da (sau a deschide, a lăsa, a izbi, a trînti) poarta de perete v. perete. Fig. (de obicei urmat de determ. în gen.) Nu mai simţeam în mine... voinţa categorică şi onestă să stau la poarta conştiinţei mele (GAL.). Locul de acces, intrarea într-o cetate, într-un oraş. Ajunse la porţile Bucureştiului (GHICA). Regiune periferică din jurul unui oraş, al unui ţinut, al unei ţări; margine, hotar. A răzbit la Marea Caspiei, de acolo la Volga şi la poarta stepei (SADOV.). Vornic de poartă v. vornic. Fig. Cale de acces; posibilitate de a realiza ceva; mijloc. Nici o poartă, spre mărire, Pentru el închisă nu-i (VLAH.). 2 Uşă mare, monumentală, la intrarea principală sau în interiorul unei clădiri. S-au întîlnit drept în poarta clubului (BRĂT.). Ext. (înv., reg) Casă, gospodărie. Să vii să slujeşti şi la poarta mea, că nu ţi-a fi rău (CR.). Expr. Din poartă în poartă = din casă în casă, dintr-un loc într-altul. 3 Arc pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversînd galeria unei mine. 4 (sport) Cadru format din două bare verticale, unite la capetele superioare printr-o bară orizontală (de care se prinde o plasă), instalat pe un teren de sport (la fotbal, handbal, hochei, polo etc), în care se urmăreşte introducerea mingii sau a pucului. Aut de poartă v. aut. 5 Compus: (electron.) circuit-poartă = circuit electric folosit pentru comanda automată a funcţionării altor circuite, format dintr-un tub electronic (sau dintr-un tranzistor), care, în funcţie de polarizarea electrodului de comandă, lasă să treacă sau opreşte semnalul. 6 Vale îngustă prin care o apă îşi taie drumul printre două şiruri de munţi; defileu, pas, trecătoare. Pe la poarta munţilor calul îi iese înainte (CR.). Loc îngust între pereţii de stîncă ai vîrfurilor de munte, prin care se trece pe alt versant. 7 (în Ev. Med.; şi ca nm. pr.) Reşedinţa, curtea sultanului sau a unui paşă din Imperiul Otoman. Ext. (şi ca nm.pr) Imperiul Otoman. Poarta începu a numi singură domnii (BĂLC). Sublima Poartă v. sublim. pl. porţi.
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro