A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
R RA RD RE RH RI RO RR RU

rău, rea

rău, rea adj., adv., s.n. A adj. (în opoz. cu „bun") I 1 (despre oameni) Cart are însuşiri negative; care face (în mod obişnuit) neplăceri, neajunsuri etc altora. Expr. Poamă rea = persoană care are deprinderi, obiceiuri urîte. (A fi) rău de mama focului = (a fi) foarte rău. (A fi) rău la (sau de) suflet (ori la inimă, reg., la credinţă) = a) (a fi) înrăit; b) (a fi) fără milă. A fi rău de gură sau a fi gură rea v. gură. A fi rău la inimăv. inimă. A avea limbă (sau limba) reav. limbă. Soi rău v. soi. o (subst.) Iar ai venit, răule? (CAR.). (despre manifestări, atitudini, stări, acţiuni etc. ale oamenilor) Care exprimă, trădează răutate. îi văzu lacrimile şi avu o bucurie rea (CE. PETR.). Compuse: rea-voinţă s.f. = lipsă de bunăvoinţă; atitudine sau purtare neprietenoasă, ostilă faţă de cineva sau de ceva; rea-credinţă s.f. = necinste, incorectitudine; atitudine incorectă, necinstită. Loc.adj., adv. De rea-credinţă = a) (care este) rău intenţionat; b) (care este) incorect, necinstit. (despre animale) Care este agresiv; care nu poate fi dominat; care are nărav. Cline rău = dine care muşcă. (înv., pop.) Groaznic, cumplit. Rea perire şi moarte jurase (BUD.). (înv., reg.; cu val. de super) Mare, greu. Păcat rău. Nenorocire rea. 2 (despre oameni) Care nu-şi îndeplineşte îndatoririle morale şi sociale cerute de o anumită calitate pe care o are; care nu este potrivit unei anumite situaţii, unei anumite circumstanţe etc; care este necorespunzător, nepotrivit. Ea a fost mamă rea, care şi-a părăsit copiii. (econ.) Rău-platnic = persoană fizică sau juridică ce nu plăteşte sau plăteşte cu mare greutate obligaţiile de plată anterioare sau curente. (despre copii) Care este neascultător; care este răsfăţat, răzgîiat. 3 (despre fapte, atitudini, comportări etc. ale oamenilor) Care este contrar regulilor moralei; care este în dezacord cu opinia publică. Rolul lor este d-a lua în rîs relele năravuri ale omenirii (ODOB.). (despre oameni) Care păcătuieşte; păcătos. (despre oameni) Care este imoral. (despre vorbe) Care jigneşte; ext. care este necuviincios, urît. (subst. f. pl.) Cuvinte jignitoare; calomnii. 4 (despre viaţă, trai etc.) Care este greu de suportat; care este chinuitor, apăsător; care este cu lipsuri. Expr. A duce casă rea cu cineva = a nu trăi bine cu cineva; a nu se înţelege cu cineva. A avea (sau a duce) trai rău (cu cineva) v. trai. 5 (despre sentimente, stări sufleteşti etc) Care produce suferinţă, amărăciune; care întristează, mîhneşte. Rău e dorul, tare-i rău! (POP.). Expr. A-şi face voie rea = a se necăji, a se mîhni. Inimă rea v. inimă. A-şi face (sau a-i face cuiva) inimă rea v. inimă. A-şi face (sau a-i face cuiva) sînge rău sau a-şi pune (ori a pune cuiva, a face în cineva) sînge rău la inimă v. sînge. 6 (despre veşti) Care anunţă un necaz, o supărare. 7 (despre situaţii, împrejurări, evenimente etc.) Care produce neplăcere, nemulţumire, necaz. (subst) Dumnezeu să vă apere de cele rele şi mai rămîneţi cu bine! (CR.). II 1 (despre obiecte, lucruri, construcţii etc.) Care nu are calităţile proprii destinaţiei, menirii, rolului său; care nu este apt pentru ceva; care nu este corespunzător, potrivit unui anumit scop, unei anumite întrebuinţări. Locuinţă rea. Instalaţie rea. (fiz.) Rău conducător de căldură (sau de electricitate) = (despre corpuri) prin care căldura (sau electricitatea) nu se transmite. 2 (despre organe ale corpului sau despre părţi ale lor) Care nu funcţionează normal; care nu este sănătos; (despre funcţii fiziologice) care nu se desfăşoară normal; ext. (despre fiinţe) care are probleme cu sănătatea (privind organe ale corpului sau părţi ale lor); care este suferind; are o sensibilitate deosebită la anumiţi agenţi externi. Dinţi răi. Digestie rea. Expr. (A fi) rău la auz (sau la văz) = (despre fiinţe) a nu auzi (sau vedea) bine. (A fi) rău de frig (sau de căldură) = (despre fiinţe) a fi sensibil la frig (sau la căldură). (A fi) rău de came v. carne. A fi came rea v. carne. (A fi) rău (sau rea) de muscă v. muscă. (A fi) rău de pagubă v. pagubă. (despre boli, răni etc.) Care este grav; care este greu de vindecat. (înv., reg.; despre animale) Care are defecte corporale; care este slab, pipernicit. 3 (despre îmbrăcăminte si încălţăminte) Care este uzat, rupt, stricat. Ext. Care este de purtat mereu, care este de toate zilele. 4 (despre materiale, produse etc.) Care este de proastă calitate. (despre mlncăruri, băuturi) Care este prost pregătit; care este neplăcut la gust; ext. care este stătut. (despre apă) Care nu este bună de băut. 5 (despre bani) Care nu are curs; care este ieşit din circulaţie; care este fals. 6 (despre drumuri) Care este neîngrijit, desfundat 7 (despre realizări, creaţii etc. ale oamenilor) Care este nereuşit; care este lipsit de valoare, de importanţă. Versuri rele. Ediţie rea. 8 (despre plante) Care este sălbatic, necultivat; care nu este altoit. (despre ciuperci) Care este otrăvitor, care este necomestibil. 9 (despre meseriaşi, artişti etc) Care este incapabil, nepriceput, neîndemînatic (în ceea ce face). Expr. (A fi) rău de lucru (sau de mînă) = a nu-i plăcea să muncească; a fi leneş. III 1 (despre acţiuni, intenţii, sfaturi etc. ale oamenilor) Care este neizbutit nepotrivit, dăunător. De-mbunătăţiri rele cit vrei sîntem sătui (ALEX.). Care este greşit, inexact; care nu este conform cu realitatea. Vă rogsă nu vă faceţi o idee rea de mine (GÎRL.). Expr. A-i ieşi (cuiva) nume rău v. ieşi. 2 (despre vreme, fenomene atmosferice, anotimpuri) Care este urît (friguros, ploios etc); care este nefavorabil, neprielnic. Expr. Manta de vreme (sau vremea) rea v. manta. (despre ani) Care este sărac în recolte. 3 (despre activităţi, acţiuni etc. ale oamenilor) Care este dezavantajos, nerentabil. A făcut o afacere rea. 4 (despre soartă, ursită) Care este potrivnic, nefavorabil. 5 (mai ales în superstiţii) Care este prevestitor de nenorociri; care este aducător de nenorociri; care este nefast. Semn rău. Expr. (A fi) rău de... = a fi nefast. A fi rău de moarte (sau de boală) = a) a aduce moarte (sau boală); b) a fi pericol de moarte (sau de boală). A fi rău de (sau la) ochi sau a avea ochi răi = a deochea. A fi de rău augur v. augur. Ceas rău v. ceas. B adv. (în opoz. cu „bine") I1 Contra dorinţelor sau intereselor cuiva; în mod neplăcut, supărător. Haide, moşule, c-o să fie rău (GÎRL.). Expr. A-i fi (sau a-i merge) cuiva rău = a avea o viaţă grea, a o duce greu. A sta (sau a se găsi) rău = a fi sărac, a nu avea cele necesare. A sta (sau a se găsi) rău de... (ori cu...) = a fi în criză de ceva, a fi lipsit de ceva. A ajunge rău = a sărăci; a decădea. A-i fi cuiva rău (sau a se simţi rău) = a fi (sau a se simţi) bolnav; a-l durea ceva. A fi rău = (în legătură cu starea unui bolnav) a fi situaţia gravă. A se simţi rău = a fi stînjenit sau jenat de ceva; a încerca un sentiment neplăcut de apăsare, de stinghereală (în prezenţa cuiva sau a ceva). (reg.) A umbla (sau a călca) rău = a) a nu-i merge bine; b) a face o afacere proastă. Cu atît mai rău v. atît. A se avea rău cu cineva v. avea. A-i cădea rău v. cădea. A fi rău dispus v. dispus. A-i gîndi cuiva rău v. gîndi. A înghiţi rău v. înghiţi. A-i părea (cuiva) rău (de sau după ceva ori după cineva) v. părea. A trăi rău cu cineva v. trăi. 2 Neplăcut (pentru auz, văz, miros etc); dezagreabil, urît. Miroase rău. (în compunere cu un adj. vb.) Floare rău-mirositoare. Expr. A-i şedea (sau a-i sta, a-i veni) rău (o haină, o podoabă etc.) = a nu-i sta bine, a nu i se potrivi. A-şi purta (sau duce) rău anii v. an. A arăta rău v. arăta. A-i mirosi (cuiva) rău v. mirosi. 3 Incomod, neconfortabil. S-a aşezat rău în şezlong. 4 (înv., pop.) Cu duşmănie, cu vrăjmăşie. Expr. A căuta rău cuiva v. căuta. (înv.) Cu cruzime, nemilos. II 1 Cum nu trebuie să fie făcut ceva; cum nu se cade. Rău ai făcut că nu te-ai mai dus pe acolo (CĂL.). Expr. A-i sta (sau a-i şedea) rău = a nu i se cădea să facă sau să spună ceva. Ce e bine nu e rău = nu strică să iei măsurile de prevedere. Bine-rău = mai mult sau mai puţin; după posibilităţi. (reg.) A umbla rău = a-şi face de cap. 2 In cantitate sau în măsură insuficientă; puţin, prost. Doarme rău. Mănîncă rău. 3 (în legătură cu vb. ale cunoaşterii, ale vorbirii etc.) Neconform cu realitatea, cu adevărul; fals, inexact; incorect. Grăieşte destul de rău româneşte (SADOV.). 4 (în legătură cu vb. ale percepţiei, ale distingerii etc) Neclar, nedesluşit. Vede rău. Aude rău. III 1 (în legătură cu vb. care exprimă acţiuni vătămătoare) Foarte, tare, cumplit. O strîng rău pantofii (STANCU). 2 (înv.) în număr mare. S-au făcut foamete mare... şi ciumă de murea foarte rău (AMIR.). C s.n. (în opoz. cu „bine") 1 (mai ales la pl.) Ceea ce aduce nemulţumire, neplăcere; pricină de nemulţumire, de nefericire; neajuns. Din două rele s-alegi pe cel mai mic (BARO.). Tot răul spre bine (POP.). Loc.adj. (înv.) De rău = care este supărător, vătămător. Loc.adv. A rău = a nenorocire. De bine de rău = şi mai bine, şi mai rău; mai mult sau mai puţin; după posibilităţi. Cu părere de rău v. părere. Loc.prep. De răul (cuiva) = din cauza răutăţii cuiva. Expr. A vrea (sau a dori, înv., a cere) cuiva răul (sau rău) = a dori să i se întîmple cuiva lucruri neplăcute. A ţine (de) rău pe cineva = a) a fi supărat pe cineva; b) a face pe cineva răspunzător de ceva; a mustra, a dojeni, a certa, a ocări (pe cineva); c) a-i interzice cuiva ceva; a opri, a struni (pe cineva). A băga (pe cineva) la rău = a provoca cuiva necazuri, neplăceri. A lăsa (pe cineva) răului = a părăsi pe cineva aflat într-o situaţie grea. A lua (pe cineva) cu răul = a trata (pe cineva) cu asprime, cu duritate. Din rău în mai rău = dintr-o nenorocire în alta; dintr-o situaţie grea în alta şi mai grea. Uita-te-ar relele!, formulă glumeaţă prin care se urează cuiva noroc şi fericire. A grăi de rău (de cineva) v. grăi. A-i ieşi cuiva cu rău v. ieşi. A meni a rău v. meni. Părere de rău v. părere. A pomeni de rău v. pomeni. A vrea (cuiva) răul (sau rău ori rele) v. vrea. (reg:, subst. f. art) Primejdie. 2 Boală; ext. suferinţă, durere. îl mistuia un rău nelămurit (CE. PETR.). Rău de mare = stare de indispoziţie generală, care apare la unii călători pe mare şi care se manifestă prin senzaţie de greaţă, vărsături etc. Rău de munte (sau de altitudine) = stare de indispoziţie generală, care apare în cursul ascensiunilor peste o anumită altitudine, din cauza scăderii concentraţiei de oxigen din aerul atmosferic. Rău comiţial v. comiţial. Expr. A i se face (sau a-i veni) cuiva rău = a simţi deodată ameţeală, dureri, senzaţie de greaţă etc; ext. a leşina. A-i face (cuiva) rău = a) a-i produce cuiva o senzaţie neplăcută. Parfumul puternic îi face rău; b) a-i cauza cuiva neplăceri. 3 Ceea ce nu este recomandabil sau de dorit din punct de vedere moral; ext. faptă reprobabilă; nelegiuire. Expr. A fi învechit în rele = a) a fi înrăit, nărăvit; b) a avea de mult timp deprinderi urîte. A întoarce răul făcut v. întoarce. A curma (sau a raia, a stîrpi) răul din (ori de la) rădăcină v. rădăcină. (mai ales la pl.) Păcat, viciu. Un asemenea creier, neştiind ce să facă, alunecă uşor în rele (DELAVR.). (la pl.) Pozne, nebunii copilăreşti. 4 (înv.,pop.) Răutate. Nemilostivi sînt dracii şi cu rău... cătră noi (COR.). Loc.prep. De (sau pentru) răul (cuiva) = din cauza răutăţii cuiva. pl. aaj. răi, rele, n. rele, răuri. şi (înv.) reu adj., adv., s.n.
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro