A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
S SA SB SC SD SE SF SG SH SI SK SL SM SN SO SP SQ SS ST SU SV SW SY

sta

sta vb. I. intr. A I 1 (despre oameni şi animale sau despre vehicule în mişcare) A se opri din mers; a rămîne pe loc Da stai, femeie hăi, unde-o porneşti aşa ca o furtună (VLAH.). (întărit prin „pe loc", „în loc" sau „locului") Bătrînul stă locului, răsuflînd din adînc (BRĂT.). Expr. Stai că trag, formulă prin care cineva este somat să rămînă pe loc, să nu se apropie (altfel riscînd să fie împuşcat). A sta ţintuit (sau nemişcat) (pe loc) = a nu face nici o mişcare. A-i sta (cuiva ceva) în gît = a) (despre alimente, mîncăruri etc.) a-i rămîne blocat în gît; b) a constitui un obstacol în calea cuiva (zădărnicindu-i proiectele); c) ext. a deranja A sta ţintuit locului (ori pe loc, în loc) v. loc. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele v. picior. A-i sta (cineva sau ceva) la (sau în) stomac v. stomac. Analog. Soarele stetea pe ceruri auzind cîntarea-i lină (EMIN.). (la imper., şi cu val. de interj.) Opreşte! aşteaptă! Stăi, nepriceputule, că buzduganul ista îl avem lăsat moştenire de la strămoşul nostru (CR.). (întărit prin repet.) Stai! Stai! Nu mă lăsa! Scapă-mă! ţipă Dănuţ (TEOD.). Expr. Stai să-ţi spun (sau să vezi, să-ţi explic) = lasă-mă să-ţi spun, ai răbdare, aşteaptă. Stai puţin (sau un pic, cu binişorul, oleacă etc.) ori stai, frate (sau frăţioare, bre, mă) = ai (puţină) răbdare, nu te grăbi. 2 (despre fiinţe) A se întrerupe dintr-o mişcare începută sau dintr-o activitate, dintr-o acţiune etc Caii au păscut o toană şi stau din ronţăit (SADOV.). Zic. Cade omul dintr-un copac şi tot mai stă, se spune cuiva ca justificare pentru că s-a întrerupt dintr-o activitate. Analog, (despre ploi, vînturi etc.) A conteni, a înceta, a se opri. A-nceput de ieri să cadă Cîte-un fulg, acum a stat (COŞB.). Expr. A nu-i mai sta (cuiva) gura = a) a vorbi întruna, a nu mai tăcea; b) a plînge întruna. A-i sta (cuiva) sîngele în vine = a încremeni de frică. A-i sta (cuiva) mintea în loc v. loc. 3 (despre aparate, mecanisme, dispozitive etc.) A se opri din funcţionare, a nu mai funcţiona. Morile îşi ţin neclintite aripile, pînă ce una din margine prinde a se mişca; apoi stă şi aceea (SADOV.). Expr. A-i sta cuiva moara v. moară. Ext. A se defecta. Mi-a stat ceasul, trebuie să-l duc la reparat. 4 (înv., reg.; despre fiinţe) A nu mai putea merge înainte de oboseală sau de epuizare. De nu erai d-ta, mă mînca lupul, căci stătusem de osteneală (ISP.). II 1 (despre fiinţe sau despre vehicule) A nu pleca; a nu se îndepărta dintr-un anumit loc; a rămîne nemişcat într-un anumit loc; a nu se mai deplasa; a staţiona. Ajuns în creştetul tăriei, a stat o clipă-n jos să cate (VOIC). Ieri dimineaţă a fost trăsura la scară şi a stat pînă într-amurg (SADOV.). (întăritprin „pe loc", „în loc" sau „locului") Ar fi stat Făt-Frumos locului, dar scumpă-i era frăţia de cruce (EMIN.). (în legătură cu alt vb., dă acţiunii un aspect durativ) a) (în coordonare cu un vb. de care se leagă prin conj. „şi") Stau cîteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre (CR.); b) (urmat de un vb. la conjunct.) O să stau acum cu tine Să mă lupt (COŞB.); c) (înv., pop.; în legătură cu un vb. de care se leagă prin conj. „de") El stătu de socoti (ISP.). Expr. A nu (putea) sta locului (sau pe loc) = a alerga încoace şi încolo, a nu avea astîmpăr. Nu putuse sta locului; ieşise să se plimbe (CAR.). A sta pe loc = a nu progresa, a stagna. învăţămînturile publice... ar sta pe loc (AGÂR.). Stai binişor! = şezi liniştit! astîmpără-te! fii cuminte! Ce (mai) stai? = ce (mai) aştepţi? ce (mai) doreşti? A sta în banca sa v. bancă. A sta la căldurică v. căldurică. A sta pe centură v. centură. A sta cloşcă v. cloşcă. A sta pe cuptor v. cuptor. A sta pe drumuri v. drum. A sta lipea (undeva sau de, lîngă cineva) v. lipcă. A sta molcom v. molcom. A sta pe pace v. pace. A sta chitic v. pitic. A sta (ca un) sfînt (sau ca nişte sfinţi) v. sfînt. A sta ca o stană (de piatră) v. stană. A sta ţintă v. ţintă. 2 (despre oameni) A fi inactiv, a lenevi. Păi da. Aşa ştiu şi eu: să stau şi să lenevesc (BASS.). (despre oameni) A aştepta. Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă (EMIN.). o (întărit prin repet.) Mama sta ce sta Şi iar cuvînta (COŞB.). Expr. A sta cu mîinile în sîn (sau încrucişate, la ori în brîu, cu braţele încrucişate) = a) a sta în inactivitate, a lenevi; b) a nu lua nici o măsură, a nu întreprinde nimic, a nu interveni. I se părea azi că a sta cu mîinile în sîn ar fi o crimă (REBR.). A sta cu degetul în gură v. deget. A sta de frumuseţe v. frumuseţe. A sta ca o mireasă v. mireasă. A sta cu picioarele pe pereţi v. picior. A sta ca o plăcintă v. plăcintă. A sta ploşniţă (sau ca ploşniţa) v. ploşniţă. A sta cu mîinile subsuoară (sau subsuori) v. subsuoară. A sta cu mîinile în şolduri v. şold. A sta cu ochii în tavan v. tavan. A sta ca o pomană ţigănească v. ţigănesc. 3 (despre oameni, popoare etc.) A se opri, a se stabili, a rămîne, a petrece un timp undeva sau cu cineva; a poposi; a întîrzia, a zăbovi pentru un timp. A stat şi el pînă la sfîrşitul comediei (CAR.). 4 (despre nave, ambarcaţii, corpuri plutitoare etc.) A se menţine la suprafaţa unui lichid, a pluti. Uleiul stă la suprafaţa apei. III 1 (înv., pop.; fam.; despre oameni; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de", „la", „pentru") A- şi petrece timpul cu ceva sau cu cineva; a se ocupa; ext. a se preocupa. Nu vin la slujbă, ci stau la băutură (PAS). Expr. A sta la cratiţă v. cratiţă. 2 A rămîne într-un serviciu, într-o slujbă etc. Am stat într-un birou, cînd alţii mureau în gropi (CE. PETR.). 3 (înv., pop.; despre oameni) A începe să..., a intenţiona. De-ţi vine cîteodată să-i cosăşti în bătaie, dac-ai sta să te potriveşti lor (CR.). 4 (înv.; despre oameni) A interveni; a insista; a se strădui. De multe ori am stătut în socoteala mea, că doar aş putea afla ceva nou să zic (ANTIM). Expr. A sta de cineva (sau de capul cuiva) = a fi foarte insistent; a nu lăsa pe cineva în pace pînă nu... Cît n-am stat de capul lui! (CAR.). A sta cu gura pe cineva v. gură. A sta lipcă pe capul cuiva v. lipcă. IV 1 (despre fiinţe, mai ales despre oameni sau, ext., despre obiecte) A fi aşezat într-un anumit fel, a avea o anumită poziţie, atitudine etc; a şedea. Stetea mereu cu ochii ţintiţi în pămînt (SLAV.). (cu determ. care indică poziţia luată) Ea stătea dreaptă, capul îl ţinea sus (M. I. CAR.). Loc.vb. A sta grămadă (sau roi) (la un loc) = a se îngrămădi, a se înghesui, a se îmbulzi. Norii s-au mai răzbunat Spre Apus, dar stau grămadă Peste sat (COŞB.). Expr. A sfa piatră (sau ţeapăn, înfipt în pămînt) = a se ţine drept şi nemişcat. Lică stătea înfipt în pămînt în faţa ei (SLAV.). A sta ca o găină (sau curcă) plouată = a arăta necăjit, fără vlagă, fără chef. A sta cu ochii pe cineva = a supraveghea pe cineva. A sta cu dinţii la stele = a răbda de foame. De-abia stă de... (somn, oboseală etc.) = nu mai poate de... (somn, oboseală etc). A sta cu un picior la răsărit şi cu altul la apus v. apus. A sta bot în bot v. bot. A sta cu burta la soare v. burtă. A sta cu ochii (ca) pe butelie v. butelie. A sta în capul oaselor v. cap. A sta cu gura căscată v. căscat. A sta cu dinţii la stele (sau la soare) v. dinte. A sta înfipt ca cioara-n par v. cioară. A sta ghem v. ghem. A sta ca un huhurez (sau ca huhurezul) v. huhurez. A sta iepureşte v. iepureşte. A sta (ţeapăn) ca mătura sau ca o mătură v. mătură. Stă parcă i-a murit mireasa v. mireasă. A sta cu ochii pe cineva v. ochi. A sta cu burta la pămînt v. pămînt. A sta picior peste piciorv. picior. A sta ca o stană (de piatră) v. stană. A sta ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un cîine (ori ca un mîţ, ca un motan) plouat v. plouat. A sta poponeţ v. poponeţ. A sta cu pula în mînă v. pulă. A sta cu capul (sau cu tîmpla) în pumni v. pumn. A sta cu mina în pungă v. pungă. A sta sluj v. sluj. A sta cu mina streaşină (la sau pe ochi, deasupra ochilor) v. streaşină. A sta strîmb şi a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept v. strîmb. A sta cu toporul la brîu v. topor. A sta turceşte v. turceşte. A sfa cu capul între umeri v. umăr. A sta picior peste picior v. picior. 2 A fi sau a rămîne în poziţie verticală. Cine stă, nu şade. Expr. A sfa copăcel v. copăcel. A sta în poziţia de drepţi v. drept. Asta în picioare = a nu se da bătut, a rezista. A sfa pop v. pop. A sta popîndău v. popîndău. A sta ţuţ v. ţuţ. 3 A şedea (aşezat) pe ceva. Pe scaune... stau notabilii oraşului (CAR.). (întărit prin „jos") Am poftit-o să stea jos (stancu). Loc.vb. A sta călare sau pe cal - a călări. Pe-un cal negru stă călare (emin.). A sta la masă = a lua masa, a mînca. A sta în pat = a zăcea (de boală); a fi bolnav. A stat în pat cu febră trei zile (ralea). A sta pe tron (sau în scaun) = a domni. Ştefan Surdul... stătu puţin timp în scaun (iorga). Expr. A sta (ca) pe ace (sau spini, ghimpi, jar, foc, cuie, cărbuni etc.) = a) a fi foarte nerăbdător, neliniştit, agitat. Comisoaia sta ca pe jar, negăsindu-şi astîmpăr, pînă ce nu prinse firul păţaniei (sadov.); b) a fi foarte grăbit. A sta (ca) pe cărbuni (aprinşi) v. cărbune. A sta călare în (sau pe) inima cuiva v. călare. A sta pe cracă v. cracă. A sta în cur v. cur. A sta în cur şi în cap v. cur. A sta pe cuţite v. cuţit. A sta pe drojdie (sau drojdii) v. drojdie. A sfa ca pe jăratic v. jăratic. A sta (cu fundal ori cu cural) în (sau între) două luntre v. luntre. A sta la masă v. masă. A sta (ca) pe mărăcini v. mărăcine. A sta cape ouă v. ou. A sta pe roze v. roză. A sta (sau a fi (cu fundul ori cu curul) în(tre) două luntre (ori pe două, (ori între două scaune) = a) a fi nehotărît; b) a fi duplicitar v. scaun. A sfa ca pe sponci v. sponcă. A-i sta cuiva pe suflet v. suflet. A sfa pe vatră v. vatră. A sta (ca) pe un vulcan v. vulcan. 4 A se aşeza, a se pune. O îndemnau să stea lîngă dînsele pe divan (ce. petr.). Expr. Stai (sau staţi) jos! formulă prin care cineva este invitat să ia loc. V 1 (despre fiinţe sau despre obiecte; cu determ. locale) A fi, a se afla, a se găsi intr-un anumit loc; a exista. Pe dealul de la dreapta stau... rămăşiţele încă nestîrpite ale unei alte păduri (slav.). Expr. A sfa de faţă = a) a asista. Eu singur stau de faţă la muta-i agonie (ang.); b) (jur.; înv.,pop.) a confrunta (cu cineva). Aşpohti să stau de faţă cu dînşii înaintea Măriei Tale (antim). A sta la baza (sau la temelia) a ceva = a constitui fundamentul, baza, temelia unui lucru. La temelia artei moderne stau metodele de observaţie a naturii (vianu). A sta alături = a se compara. „Mioriţa" poate sta alături cu orice manifestare artistică de oriunde (sadov.). A sta în faţa cuiva = (despre sarcini, greutăţi etc.) a trebui, a urma să fie realizat, rezolvat de cineva. A-i sta (cuiva ceva) pe inimă (ori suflet) sau a-i sta ceva pe cap = (despre gînduri, preocupări) a-l preocupa pe cineva, a-i produce grijă, nelinişte; a obseda, a nelinişti. A-i sta (cuiva ceva) în cap - a se gîndi intens la ceva; a preocupa pe cineva. A-i sta (cuiva) pe limbă = a) a nu găsi cuvîntul potrivit; b) a fi pe punctul de a spune un lucru pe care n- ar trebui să-l spună. îi stătea pe limbă să întrebe (rebr.). A sta înaintea cuiva sau a-i sta (cuiva) înainte (sau în faţă) = a) a se găsi la mică distanţă în faţa cuiva, privindu-l, vorbindu-i, aşteptînd porunci. Bătrînul stete mult... înaintea ei (car.); b) a se împotrivi, a înfrunta pe cineva; c) a servi pe cineva cu ceva, a-i oferi cuiva ceva. Muierea... i-a stat înainte cu dulceţuri şi răcoritoare (sadov.); d) (şi a-i sta înaintea ochilor) a-şi aminti cu precizie. A-i sta (cuiva) capul unde-i stau picioarele (sau tălpile) = a plăti cu viaţa; a fi decapitat. Dacă pîne mîne dimineaţă n-a fi podul gata, moşnege, are să-ţi steie capul unde-ţi stau talpele (cr.). A sta cuiva ca un gunoi în ochi v. gunoi. A-i sta (cuiva) pe limbă v. limbă. A nu-i sta (cuiva bine) ochii în cap v. ochi. A-i sta cuiva ca o piatră pe inimă v. piatră. A-i sta (cuiva) ceva pe suflet v. suflet. A-i sta (cuiva) capul sus v. sus. A nu (mai) şti unde îi stă capul v. şti. 2 (despre oameni; cu determ. locale) A se plasa într-un anumit loc; a se aşeza. Miţu a stat la uşe aşteptînd pe Tătuţu (argh.). Loc.vb. A sta împotrivă (sau împotriva cuiva) sau a-i sta cuiva împotrivă = a se împotrivi cuiva, a înfrunta pe cineva. Nici valurile mării nu putură să le stea împotrivă (isp.). A sfa în umbră = a) a pîndi dintr-un loc ascuns; b) a fi modest, retras. A sta alăturea de (sau lîngă) cineva = a sprijini pe cineva. A-i sta (cuiva) aproape = a-i fi apropiat. A sta deoparte = a) a fi la oarecare distanţă de...; b) a nu interveni, a se ţine în rezervă. A sta la (sau pe) locul său = a) a nu pleca, a nu-şi părăsi locul; b) a păstra măsura, a fi modest, rezervat. Expr. A sta în (sau la) umbră = a) a pîndi dintr-un loc ascuns; b) a fi modest, retras. Voi parcă să stea în umbră, spre a se ilustra prin modestie (căl.). A sta (piatră) pe capul cuiva sau a-i sta (cuiva) pe cap - a) a constitui o greutate, o povară pentru cineva; b) a incomoda, a agasa (pe cineva); a plictisi. Caută-ţi altul. Ce stai piatră pe capul nostru? (stancu). A-i sta cuiva în cale (sau în drum) ori a sta în calea (sau în drumul) cuiva = a) a ieşi înaintea cuiva (împiedicîndu-1 să înainteze); b) a împiedica pe cineva să facă ceva, a stingheri. A-i sta (cuiva) in coaste (ori în coastă) sau ca un ghimpe în coaste (sau în inimă, în ochi) = a-1 stingheri (pe cineva), a constitui o permanentă ameninţare (pentru cineva). (fam.) A-i sta (cuiva) sub nas = a fi la îndemîna cuiva, în imediata sa apropiere. A sta în ajutor (cuiva) v. ajutor. A sfa la căpătîiul cuiva v. căpătîi. A sfa (în) contra (ori de contră) v. contra. A sta la (sau în) cucuiata v. cucuiată. A sta între două focuri v. foc. A sta îndemîna v. îndemîna. A sta pe (sau la, în) locul său v. loc. A sta la mijloc v. mijloc. A sfa neagă-rea (sau ca neaga-reaua) de cineva (sau în spinarea cuiva, pe capul cuiva) v. neagă. A sta sub oboroc v. oboroc. A sta sub pantoful cuiva v. pantof. A sta par (în calea sau în drumul, înaintea cuiva) v. par. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas v. piper. A sta pe (sau în) prim(ul) plan v. plan. A sta pe plan secund sau pe planul al doilea (ori al treilea) v. plan. A sta ca viţelul la poarta nouă v. poartă. A sta pe poziţie v. poziţie. A-i sta (cuiva) ca sarea în ochi v. sare. A-i sta (cuiva) soacră pe cap v. soacră. A sta ca un spin în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva v. spin. A(-i) sta în spinare(a) cuiva v. spinare. A sta (undeva) pînă îl uită Dumnezeu (sau sfinţii) v. uita. 3 A fi fixat, prins în ceva sau de ceva, a atîrna de ceva. Sute de piei stau în soare pe frînghie (stancu). Expr. A sta (numai) într-o aţă v. aţă. A sfa (numai) de un (sau într-un) fir de păr (sau de aţă) v. fir. (A sfa) la cheremul cuiva v. cherem. Nu stă strana într-un fir v. stramă. A-i sta-n tur v. tur. 4 (despre oameni) A trăi, a vieţui; a locui. Sfă într-o odăiţă la mahala (vlah.). Expr. A sfa cu cineva = a convieţui. A sfa bine v. bine. A sta la un loc v. loc. A sfa ca puiul în găoace v. pui. A sfa rău v. rău. VII A fi sau a rămîne într-o anumită stare, situaţie, într-un anumit fel sau în anumite condiţii. Cele două intenţii ale limbajului stau într-un raport de inversă proporţionalitate (vianu). (urmat de un nm.pred.) O întrebă care să fie pricina de stă tristă (isp.). Loc.vb. A sta la (sau de) pîndă = a pîndi. Ochiul lui licăritor sta la pîndă (sadov.). A sta de pază (sau de strajă, de planton) = a păzi. Pe cheiul umed, Un singur albatros rănit Mai stă de pază (minul.). A sta la sfat (sau la sfaturi) cu cineva - a) a se sfătui cu cineva; b) gener. a sta de vorbă cu cineva. Cu ce drag stau la sfat cu dînşii în graiul lor despreţuit (m. i. car.). A sfa de (sau la) vorbă (sau la taifas, sau taclale, poveşti etc.) (cu cineva) - a) a vorbi cu cineva; b) ext. a petrece un timp vorbind cu cineva despre diverse lucruri. Stăteau la taifas de mai bine de două ore. A sta in cumpănă - a ezita înainte de a lua o hotărîre, a şovăi. O clipă statui în cumpănă, dacă trebuie sau nu să înaintez (hog.). A sta în extaz = a se extazia. A sta la îndoială = a se îndoi de ceva, a ezita. Manole stete o clipă la îndoială, intimidat parcă (bră.). A sfa la tocmeală = a se tocmi, a se tîrgui. A sta mărturie = a mărturisi. A sta la (bună) învoială = a se învoi. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăţia, am fost silit să stau la învoială cu ea (emin.). A sta chezăşie = a chezăşui. A sfa pavăză = a apăra pe cineva sau ceva. A sta (foarte) bine (ori frumos sau rău, prost etc.) = a se afla într-o situaţie bună sau rea. Stă foarte bine Alexandru, a luat zestre o moşie de cîteva sute de pogoane (rebr.). A sfa bine (sau rău) cu cineva = a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. Florăresele nu stau aşa de rău cu boierii (argh.). Cum stai cu...:? = în ce situaţie eşti cu...? A sta (ceva) în firea (cuiva) sau a-i sta (cuiva) în fire (să...) = a ţine de felul normal de a fi al cuiva. A sta (dus, pierdut) pe gînduri = a) a fi absorbit de gînduri, a fi preocupat de ceva. A stat puţin pe gînduri şi şi-a adus aminte (slav.); b) a şovăi, a ezita. Nehotărît ce are să facă şi cum trebuie s-o ia, stetea la gînduri (car.). A-i sta capul (sau gîndul, gîndurile, firea) la ceva (sau la cineva) = a se gîndi insistent numai la ceva (sau la cineva), neglijînd activităţile curente. Numai la cele lumeşti vă stau gîndurile (voic). A-i sta (cuiva) în putinţă = a-i fi cuiva (ceva) posibil. (înv.) A sta tare pentru cineva = a fi dîrz, neclintit. Tari au stat străbunii pentru-acest pămînt (bol.). A sta la chibzuială v. chibzuială. A sfa în cumpănă v. cumpănă. A sfa mărturie v. mărturie. A sta pavăză v. pavăză. A sfa în priveală v. priveală. A(-i) sta cuiva în putinţă v. putinţă. A sta la tocmeală v. tocmeală. A sta de (ori la) vorbă (cu cineva) v. vorbă. Expr. A-i sta capul (sau firea) la ceva (sau la cineva) = a se gîndi insistent numai la ceva (sau la cineva), neglijînd activităţile curente. A sta baltă v. baltă. A sfa în chibzuire v. chibzuire. A sta de (sau la) poveşti v. poveste. A-i sta (cuiva) gîndul (sau gîndurile) la cineva (ori la ceva) v. gînd. A sta pe (sau la) gînduri v. gînd. A sta cu gura pe (sau la) cineva v. gură. A sta la un pahar de vorbă v. pahar. A sta la parlament (cu cineva) v. parlament. A sfa la o parolă v. parolă. A sta în puterea cuiva sau a-i sta (cuiva) în putere (ori în puteri) v. putere. A sta (cineva) în sosul său sau în propriu-i sos v. sos. A sta de strajă v. strajă. A sta de (sau la) taină v. taină. A sta cu ochii ţintă v. ţintă. 2 (despre situaţii, evenimente, probleme etc.) A fi într-un anumit fel, a se prezenta, a merge (bine sau rău), a se desfăşura într-un anumit mod. A poftit să afle cum stau preţurile (sadov.). Expr. A(-i) sta (cuiva) bine (sau frumos ori rău, prost etc.) = a (nu) i se potrivi cuiva ceva, a (nu) fi aşa cum se cuvine, a-i veni bine (sau rău). Nu-ţi stă bine să fii grav şi sentenţios (argh.). A sta frumos v. frumos. A-i sta rău v. rău. A sta treaba aşa (sau astfel) v. treabă. VII 1 (înv.,pop.; despre fiinţe, obiecte etc) A fi, a exista, a se afla. El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii (emin.). Expr. A nu-i sta în mult v. mult. Spec. (despre fiinţe) A trăi. Această casă este încongiurată cu o pădure deasă unde stau toate fiarele cele mai sălbatece din lume (isp.). 2 (înv., pop) A continua să fie; a dăinui, a se menţine. Numai Domnul Dumnezeu stă, iar oamenii trec în nimicul de unde au ieşit (sadov.). Expr. A sta în fiinţa v. fiinţă. Fig. (înv.) A se ţine tare pe poziţie, a nu da înapoi. 3 A se alcătui, a se forma, a se defini; a consta. îndatorirea românilor către turci sta într-un uşor tribut anual (bălc). 4 (înv.) A depinde. Nu sta decît de dînsul d-a petrece aici cu mine o viaţă nemuritoare (pleş.). 5 (înv) A avea loc, a se petrece; a se naşte. [Mohamed] a pus piatră săpată unde a stat bătălia (delavr.). 6 (înv., pop.) A apărea. în ziua de apoi, mare praznic, stătu Iisus, şi striga grăind (cor.). B (cu val. de semiauxil.; urmat de un vb. la conjunct, sau, înv., reg., la inf.) A fi pe punctul să... (sau de a...), a fi pe cale să... (sau de a...); a fi gata-gata; a vrea, a da. Stînca stă să se prăvale în prăpastia măreaţă (emln.). Sta s-o doboare cu totul întristarea (Ispirescu). Expr. A sfa pe picior de ducă (sau de plecare) v. picior. A sta să-i pice potcoavele v. potcoavă. A sta cu război asupra cuiva v. război. prez.ind. stau, pers. 3 sta; imperf. stăteam, (reg) steteam, (înv.,pop) stam; perf. smp. statui, (înv., reg.) stetei.
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro