A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
T T TA TE TF TH TI TM TO TP TR TS TU TV TW

tuna

tuna vb. I. 1 intr. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. Curînd o să tune (C. NEGR.). Expr. A tunat şi i-a (sau ne-a, v-a) adunat, se spune a) despre oameni care se întovărăşesc fiindcă au aceleaşi defecte; b) (deprec.) despre oameni strînşi la un loc, dar care nu au nimic în comun sau care sînt de proastă condiţie. Unde dai şi unde tună, se spune despre cineva care gîndeşte într-un fel şi vorbeşte altfel. Unde tună şi unde fulgeră = unde dai şi unde crapă. A tuna şi a fulgera = (despre oameni) a face scandal; a trînti şi a bufni. (înv., pop.; despre cer, nori, divinităţi etc.) A face să se producă tunetul. împăratul olimpic... tună-n văzduh (MURNU). 2 tr. impers. (reg.; în imprec.) A lovi pe cineva cu trăsnetul; a trăsni. Vai, tuna-te-ar, lume rea! (POP.). Cine crede la drăguţ Tună-l, Doamne, din noruţ! (POP.). (intr.) Tună peste ei, Doamne, mîndria lors-o zdrobeşti (BELD.). Fig. Poetul... să fulgere păcatul... Să tune-n mişelii (PER.). (tr.) A lovi, a izbi; a atinge. Am tunat frunza cu cotu (POP.). (intr.) A ajunge pînă... Murguţul cel de vînt, Ce-i tună coama-n pămînt (POP.). 3 intr. (despre surse de zgomot) A produce un zgomot asemănător tunetului, a răsuna foarte tare; a vui, a bubui. Nu vezi că a tunat ceva? ...trebuie să fie explozie la Arsenal (CĂL.). (despre voci, cuvinte etc) A răsuna puternic, a avea o mare rezonanţă. Ce faci acolo? tună glasul profesorului. (despre oameni) A vorbi cu glasul ridicat; a striga. Dă-i drumul tună de departe generalul (VIN.). Expr. A tuna (şi a fulgera) împotriva (sau contra) cuiva (sau a ceva) = a vorbi cu vehemenţă împotriva cuiva (sau a ceva). (înv.; tr.; compl. indică spusele, vorbele cuiva) A pronunţa cu glas ridicat, a spune răspicat. (reg.) A lătra. 4 intr. (milit.; înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. (tr.; compl. indică fiinţe) A omorî sau a răni cu tunul. 5 intr. (înv., pop.) A pătrunde undeva cu forţa, pe neaşteptate, cu mult zgomot. Trei turci în ţară tunară (POP.). Expr. (fam.) A-i tuna cuiva (ceva) în minte (sau in cap) = a) a-i veni (pe neaşteptate) o idee (năstruşnică), a avea (pe neaşteptate) intenţia să...; b) a bănui ceva. A(-i) tuna cuiva soarele în cap = a-l durea capul pe cineva. (reg.) A tuna în gălbenare = a se îmbolnăvi de gălbenare. A tuna în groapă = a muri. Imprec. Tune dracu-n pielea lor! (CAL.). (tr.; compl. indică bani) A investi. 6 intr. (reg.) A veni la vale, a coborî. Fig. Urgia ta tună asupră-mi (MARC). (tr.) A aduce în vale. A ieşi de undeva, a pleca. prez.ind. tun, pers. 3 tună, (reg.) -ează.
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro